Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (5)

CORNEL PAIU: Generalizând, care credeţi că sunt mizele şi atuurile unor astfel de evenimente?

LUCIAN STROCHI: Evenimentul creează momentul (astral). Cultura e vie prin manifestări, redevine un fenomen colectiv, aşa cum a fost la origini. Nu trebuie uitat nici faptul că o manifestare informează, formează şi reprezintă un factor emoţional de cea mai mare amplitudine.

CORNEL PAIU: De mult voiam să vă întreb, ce personaj din Divina Commedie vă face spiritul să fiarbă?

LUCIAN STROCHI: Dacă ne referim la opera lui Dante aş vrea să fiu atât Dante, cât şi Vergiliu sau chiar Beatrice. Sau oricare din personajele din Infernul şi/sau Purgatoriul. Paradisul e prea rarefiat. Dacă ne referim la Divina Commedia pe care o trăim şi o  scriem fiecare din noi, mi-aş dori să fiu propriul meu personaj.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (4)

CORNEL PAIU: Pe de altă parte, la Roman, a avut loc între 27-28 mai 2017, prima ediţie a unui festival dedicat personalităţii scriitorului romaşcan Max Blecher: „Blecher Fest – Spectacol viu în irealitatea imediată”. Am avut onoarea de a participa la o parte dintre evenimentele incluse în festival (Conferinţa „Blecher şi oraşul Roman”, susţinută de dr. Doris Mironescu, universitar ieşean; Festivitatea de premiere a concursului de creaţie literar-artistică „Max Blecher”; Seara blecheriană – seară de lectură…) şi am rămas cu o impresie extrem de plăcută. Cred că această primă ediţie a festivalului a fost o reuşită. În acest context, v-aş întreba cum percepeţi dvs. receptarea contemporană a creaţiei lui Max Blecher?

LUCIAN STROCHI: Cred că Max Blecher este un scriitor european, de talia lui Kafka, Werfel, Brod, adică scriitorii care au  adus faima „kakaniei”. Are sensibilitatea maladivă şi estetică a unui Proust şi intensitatea unui Thomas Mann, cel din „Muntele vrăjit”. Sunt sigur că valoarea lui Max Blecher va creşte mult în următorii ani, când bariera limbii va fi eliminată.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (3)

CORNEL PAIU: Şi pentru că tot suntem la capitolul evenimente, v-aş ruga să comentaţi şi cele mai noi evenimente clepsidrice, respectiv: Cenaclul „Clepsydra”, Episodul 4, Lansare de carte: Petru Chirica, Amintiri. Evocări. Reflecţii, Ed. Papirus Media, Roman, 2014 (Biblioteca Municipală „George-Radu Melidon”, joi, 18 mai 2017) şi Cenaclul  „Clepsydra”, Serie Nouă, Episodul 5, desfăşurat sub genericul „DOR DE ROMÂNIA – 2018!” – „SEARĂ BASARABEANĂ, Ediţia a III-a”, în cadrul căruia s-au prezentat şi lansat mai multe cărţi: Dan-Gabriel ARVĂTESCU, Singurătatea Sfântului Serafim – povestiri aproape fantastice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2016, Proză; Vasile CHECHERIŢĂ, Rătăciri, Ed. Crigarux, Piatra-Neamţ, 2014, Poezie; Petru CHIRICA, Amintiri. Evocări. Reflecţii, Ed. PapiruS Media, Roman, 2014, Colecţia Restituiri memorialistice; Victoria FONARI, La marginea absolutului/ Au bord de l’absolu, Chişinău, 2016, Poezie; Anişoara HANGANU, Doi, Ed. PapiruS Media, Roman, 2017, Colecţia Proză – Debut; Mihai HANGANU, Avatarul roşu (Enigma Crucii de sub Toaca), Ed. Advertising, Bucureşti, 2015, Proză; Mihai HANGANU, Roua din vatră, ED. Limes, Floreşti-Cluj, 2016, Poezie; Alexa MIHAELA, Clipe fragile, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Proză; Alexandru MIHĂILĂ, Splendoarea Paradisului, Ed. PapiruS Media, Roman, 2017, Colecţia Proză; Teofana PATRICHI, G – eseuri, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Eseu; Viorel PATRICHI, Dracul zidit – întâmplări adevărate din România profundă, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Reportaj; Mila SANDU-AFANASII, Bucurie şi suferinţă, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Proză; Lucian STROCHI, ANCADIERUL şi INTEGRALA ANCADIERULUI, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2014-2017, eveniment care a avut loc duminică, 18 iunie 2017, la Hanul Răzeşilor, având ca Amfitrion pe domnul Ioan Asaftei.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (2)

CORNEL PAIU: De asemenea, la Bacău, în luna iunie a avut loc prima ediţie a Festivalului „Alecsandriana”, dedicat „Bardului de la Mirceşti”, Vasile Alecsandri, născut la Bacău, în urmă cu 199 de ani. Pentru că şi la acest eveniment v-aţi numărat printre invitaţi aş dori să vă întreb cum aţi rezonat cu acesta?

LUCIAN STROCHI: Am voie şi eu să fiu subiectiv. Cred că există trei scriitori foarte cunoscuţi, dar în realitate prea puţin cunoscuţi. E vorba de Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Sunt scriitori totali, abordând cu dezinvoltură mai toate speciile literare. Coşbuc, de exemplu, are cel mai larg repertoriu de rime şi specii literare lirice cu formă fixă. Poezia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu glisează de la sarcasm la un lirism simbolic, de la „Complotul bubei” o scriere orwelliană până la vârtoşenia din „Bradul”, de la tonurile diafane ale copilăriei până la blesteme. Alecsandri este un foarte bun prozator şi un dramaturg insuficient exploatat.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (1)

CORNEL PAIU: Prima ediţie a Premiul Naţional pentru Proză „Ion Creangă”, Opera Omnia, s-a desfăşurat la finele lunii aprilie şi începutul lunii mai a.c., la Piatra-Neamţ şi Târgu Neamţ, şi a marcat strălucit sărbătorirea a 180 de la naşterea scriitorului humeleştean. Cum comentaţi evenimentul la care ştiu că aţi participat plin de entuziasm?

LUCIAN STROCHI: Ideea premiului naţional pentru proză ION CREANGĂ este destul de veche şi îi aparţine regretatului Laurenţiu Ulici.  El se gândea la o geografie literară care să cuprindă manifestări naţionale (inclusiv premii). Se gândea la Premiul Naţional Mihai Eminescu la Botoşani şi /sau Ipoteşti, la Premiul Naţional pentru proză realistă Liviu Rebreanu la Bistriţa, la un premiu naţional pentru traduceri Lucian Blaga la Târgu Mureş şi /sau Sebeş-Alba, Premiul naţional pentru literatură Ion Creangă la Târgu Neamţ şi /sau Piatra Neamţ.

DOINA DESPRE SCRIEREA IN LIMBA DACA (2)

 DOINĂ1doina este cântecul identitar al românului. El se caracterizează printr-o vibrantă, adâncă emotivitate şi are un caracter elegiac tipic. Doina este însoţită de obicei şi de melodie. A doini înseamnă şi a cânta, a hori. Originea termenului este necunoscută, deşi s-au emis destule ipoteze.

DESPRE SCRIEREA ÎN LIMBA DACĂ2, – nu există o limbă dacă. Dacă a existat, nu s-a păstrat. Există câteva zeci de cuvinte care se presupune că ar fi de provenienţă dacă, în general cele care conţin pe „z”: mânz, viezure, brânză, grumaz, mazăre, varză. Propunerea mea se referă la o scriere mitică. Neavând urme în pământ, limba dacilor s-a refugiat în cer.

ARCADIA (DOINA)

„Nadia1,

Şi eu am fost în Arcadia.2

E un ţinut cu multă verdeaţă,3

Cu apă neîncepută,4

Din ceruri căzută,5

Pentru spălatul de dimineaţă,

Pe faţă.6

Acolo florile cresc,