1. Șoapta lovește mai puternic decât tunetul.
2. Soarele a fost descoperit ca fiind ateu. A fost condamnat la ardere pe rug. Și arde așa, de câteva miliarde de ani.
3. Societatea care își stimează călăii, ori e o democrație perfectă, ori o tiranie absolută.
4. Soldatul visează cerul și primește pământ. Acesta e adevărul războiului.
5. Somnul îți este cel mai bun prieten și cel mai mare dușman.
6. Spaima poate mima uneori surpriza, alteori apărarea, niciodată inteligența.
7. Spațiul și timpul iubirii sunt infinite. Imaginea lor unică este inelul lui Mőbius. Până la urmă, tot o za dintr-un lanț…
8. Spuse, plin de modestie: sunt un geniu în formă continuată…
9. Stai strâmb și judecă drept. Dar cine te împiedică să stai drept și să judeci drept?
10. Stând pe scaun sau pe tron, poți gândi sau hotărî multe, dar privi puține lucruri. Așa încât ai nevoie de vise sau de sfetnici.
11. Stăpânul care e și slugă e mai jalnic decât sluga care e doar slugă.
12. Statuile sunt cel mai înspăimântător lucru. Sunt o întoarcere la epoca de piatră. Din această cauză, dar sub alte pretexte, oamenii le dărâmă din când în când.
13. Știm de eclipse de soare și de lună. Oare există și eclipse de pământ? (Din gândirea unui copil mai aparte).
14. Stinge focul cu apa, apa cu pământul, pământul cu aerul, aerul cu focul și vei fi stăpânul elementelor.
15. Știrbul și-a pierdut câțiva dinți. Dar tot mai poate mușca.
16. Ștreangul e făcut pentru acei oameni cu rang, care vor să pară demni, murind în picioare.
17. Succesul nu e întreg dacă nu e împărțit.
18. Suferea de „sindromul lucrului bine făcut.” Nu reușea să termine niciodată ceea ce începuse cu entuziasm. Mai mult, îi încurca și pe ceilalți.
19. Sufletul este în echilibru indiferent cu spaţiul şi timpul. Trupul, nu.
20. Sufletul este și plin și gol în trupul tău. Oferă-l și vei vedea că el nu se golește. Păstrează-l și vei vedea că el se împuținează.
21. Sufletul nu poate fi niciodată martor. El ori este absent, ori direct implicat în narațiune.
22. Suma părților e întotdeauna mai mare decât întregul.
23. Sunt acuzat că sunt prea generos cu scrierile scriitorilor tineri. Dacă nu ar fi așa, cum aș putea fi generos cu greșelile din scrierile mele?

Lucian Strochi

1. Secolul nostru nu mai e un secol al dialogului, ci al monologului adresat.
2. Secretul fericirii? Dilată atât de mult ziua de azi încât să uiți că există un ieri și un mâine.
3. Și căderea e bună la ceva. Te poți ridica oricând.
4. Și cele mai dure și mai îndărătnice lucruri pot fi mângâiate și chiar lustruite.
5. Și frumosul poate da o stare de greață. Am văzut mulți oameni vomând la ieșirea din muzeele de artă. Li se făcuse greață de atâta frumusețe.
6. Și marea cea mai furioasă cedează în fața unui suflet liniștit. Și muntele cel mai înalt se pleacă în fața unui pas hotărât.
7. Și șarpele se teme de limba despicată a unei femei.
8. Și un cerșetor și un savant lasă aceeași umbră pe pământ, luminați de același soare.
9. Simplitatea se confundă pentru un nepriceput cu simplismul. De aici și teama unora pentru a atinge senina simplitate.
10. Simțurile noastre sunt imperfecte. Atunci cum să fim noi perfecți? Judecățile noastre sunt imperfecte. Atunci cum să fim noi perfecți? Iubirea e cea care nivelează toate imperfecțiunile noastre și din două imperfecțiuni rezultă un cuplu perfect.
11. Singura durere adevărată e cea care vine din dragoste, pentru că e singura care afectează atât trupul, cât și sufletul.
12. Singura întrebare pusă de iubită la care nu poți răspunde: „De ce eu și nu alta?”
13. Singura operație matematică genială cu adevărat e simplificarea.
14. Singura victorie pe care mi-aș dori-o ar fi cea împotriva mea. Dar și asta numai în anumite condiții.
15. Singurătatea e adevărată doar dacă are loc în mijlocul unei mulțimi.
16. Singurul arc care mi-e drag e cel al sprâncenii.
17. Singurul cuvânt care provine din sudarea a două sinonime cu el însuși e „ceasornic”. Dar i-a trebuit ceva timp pentru asta…
18. Singurul interpret perfect între om și natură rămâne dragostea. Asta și pentru că natura are pentru om o slăbiciune maternă.
19. Singurul labirint perfect din care nu poți ieși nici prin moarte e femeia.
20. Sinuciderea cascadei mi se pare singura rezonabilă. Sinucideri demne sunt mai multe.
21. Șira spinării e singurul proiect eșuat al lui Dumnezeu. Sau poate că El ne-a dorit doar în patru labe?!?
22. Șirul e un rând în viziunea unor viermi.

Lucian Strochi

1. Rima e mai tare decât credem: când scriu vis mă gândesc la cais. Aș vrea să mă gândesc la cireș, dar dau greș.
2. Rima perfectă pentru vis nu este cais, ci viitor. E rimă de rădăcină…
3. Riscul de a face lucruri bune e minim. Dar e drept, și a face lucruri rele e la fel de lipsit de riscuri.
4. Robotul va fi învins de om atâta timp cât acesta nu l-a programat să poată greși.
5. Romanță rimează cu clanță.
6. Ruga nu se face cu cuvinte obișnuite, ci cu cuvinte fără cuvinte și care se spun doar în gând și în inimă.
7. Rugăciunea e bună numai dacă e făcută cu amândouă mâinile și între ele ai propria-ți inimă.
8. Rușinea nu seamănă, deși pune pete pe obraji, întotdeauna cu pojarul,  cu rujeola sau cu oricare boală de piele. Pentru că e o boală de suflet.
9. Să învățăm mereu de la ceilalți. Aceasta e prima regulă a înțelepciunii.
10. Să renunți la o iubire este o crimă cu premeditare.
11. Să stai strâmb și să judeci drept. Asta pentru că s-a stat drept sau drepți și s-a judecat strâmb.
12. Șacalul este un animal între lup și vulpe și care de fapt este un cal cu șa de unde și numele (din teza unui elev ingenios).
13. Șaiba rimează cu naiba, atunci când lipsește sau nu se potrivește.
14. Salata de cuvinte e, până la un punct, acceptabilă. Inacceptabilă mi se pare salata de idei.
15. Șapte e cifra inițierii. Așa o fi, dar prea seamănă cu o coasă…
16. Sărăcia strălucește, e „lucie”. Bogăția e mată și înfrânge până și poleiala.
17. Șarpele are ca semn distinctiv două puncte (:). Dar fac cât unul (.)sau cât trei (…)
18. Şarpele e o şopârlă invalidă. (Din gândirea unui copil)
19. Șarpele e un animal foarte important. Ce s-ar fi făcut fără el Adam și Eva?
20. Șarpele monetar poate fi veninos sau nu. Oricum mușcă întotdeauna pe cineva.
21. Șarpele năpârlește, dar nu își pierde niciodată otrava.
22. Scriind, realizez că niciodată nu pot fi singur.
23. Scriitorul e un semănător de litere. Depinde de ce seamănă și de ce îi răsare. Și de ce culeg ceilalți…
24. Scriptura e sfântă, icoana e sfântă. Cum se numește oare fapta sfântă?
25. Scrisul a fost inventat de oameni pentru a nu uita ce au promis ieri, și pentru a le da o șansă pentru mâine. Popoarele care nu au cunoscut scrisul au dispărut din istorie.
26. Scrisul e unul din puținele lucruri de origine divină. El este și cârja memoriei.
27. Scrisul nu e apanajul omului. Numai că ființele scriu întotdeauna altfel decât omul. Fără litere, fără cerneală, dar cu multă lumină.
28. Se lăuda că a descoperit acul cu două capete ascuțite. Dar s-a înțepat într-unul și a murit repede. Era un ac de scorpion.
29. Se pare că porcul distinge, dintre animale, cel mai bine culorile. Normal: se hrănește cu lături.
30. Se poate citi în orice: în palmă, în piatră, în stele, dar cel mai adesea în piele de vițel sau în hârtie. Pentru restul materialelor, „a citi” e înlocuit de „a ghici”.

Lucian Strochi

1. Quarcul este particula fundamentală din care este alcătuit visul.
2. Quattrocento a pornit din Florența și s-a extins și în Urbino, Padova, Veneția, Siena. Și atunci a devenit quattrocentro.
3. Quiproquol este o confuzie de persoane. Adică confunzi amanta cu soția. Sau invers. Dacă e vorba de lucruri, quiproquoul te face să iei umbrela altuia crezând că e a ta. Confuzia se produce mai ales pe vreme de ploaie…
4. Răbdarea e mai bun malaxor decât timpul.
5. Raiul e mult mai plictisitor, mai anost, mai cenușiu decât Iadul. Asta o spun cam toate religiile. Oare o fi adevărat? De ce nu suntem lăsați să comparăm și apoi să alegem?
6. Rândurile scrise sunt lanțurile cu care te legi sau ești legat de nemurire.
7. Rănile sufletului se vindecă cel mai greu. Pentru că e greu să găsești pentru ele un plasture potrivit.
8. Râsul e o stare paradoxală a omului, contradictorie. Râsul nu înseamnă neapărat fericire.
9. Râsul e un sentiment cam ambiguu. Asta din cauza măștilor.
10. Râsul probează de două ori inteligența omului: întâi ca manifestare și a doua oară prin înțelegerea mesajului receptorului.
11. Râsul turbat îmi urmărește carotida. Iată o ambiguitate perfectă.
12. Războinicul vede până și în curcubeu un arc de luptă.
13. Războiul este un duel între minciuni, cu o singură victimă sigură, adevărul.
14. Realitatea e cea mai pură ficțiune.
15. Religia nu contrazice natura. Dimpotrivă: o completează și o potențează.
16. Renașterea e tot o Înviere? (Din gândirea unui elev)
17. Replica tăcerii e mai tăioasă decât cea a cuvântului.
18. Reușesc doar acei care nu-și cunosc sau recunosc limitele.
19. Ridichea ridicolă ridică rizibil ridurile rizomilor. (scioglilingua – frământare de limbă)
20. Ridurile sunt tot un fel de circumvoluțiuni. (Din gândirea unui copil mai aparte).

Lucian Strochi

1. Poți zbura și fără aripi. Dar atunci nu mai ești păsăre
2. Poveștile încep cu „A fost odată” pentru a nu se crede că istoria s-ar putea petrece în prezent.
3. Prefer cascada avalanșei. E mai naturală.
4. Prefer să ard pe rug decât într-un crematoriu. Din mai multe motive.
5. Prefer să împietresc de spaimă câteva secunde decât să fiu statuie impasibilă în piață publică timp de câteva secole.
6. Prefer să traversez un munte, decât un mușuroi. Și asta din mai multe motive.
7. Prefer tușurile în locul retușurilor.
8. Prefera să fie libertin decât anarchist
9. Preotul este un doctor al sufletului. Doctorul e un preot al trupului. Și amândoi apar când stai culcat.
10. Prezentul continuu e timpul care ne lipsește cel mai mult.
11. Prietenia e limita de jos și de sus a iubirii.
12. Primește laudele și injuriile cu aceeași indiferență.
13. Prin lustruire, toate obiectele își sporesc valoarea. E valabil și pentru cuvinte.
14. Privește toiagul nu ca pe un sceptru, ci ca pe un lăstar
15. Procesul te însoțește în orice faptă, nu doar la Judecătorie.
16. Pronumele este tot un prenume care înghite apoi numele. Așa cum Nicu îl înghite pe Cosmescu.
17. Propun și eu o formulă: E= mc3. Cu siguranță, cineva o va demonstra cândva.
18. Propune-ți întotdeauna salturi sau sărituri cât mai mari și atunci pașii de mers ți se vor părea foarte ușori. Dar nu uita că o scriere începe obligatoriu cu prima pagină. Și tot obligatorii sunt și celelalte.
19. Puicuța nu e cloșcă. Așa că nu strica cu ea ouăle.
20. Punând după gratii un condamnat și fotografiindu-l cu un număr pe piept nu facem decât să reabilităm demnitatea numărului.
21. Punctul de plecare pe un drum e întotdeauna același. Punctul de sosire e de fiecare dată diferit.
22. Pune un suflet între oglinzi paralele și vei descoperi un înger, un sfânt sau chiar un alt suflet.
23. Putem ghici în cafea, în bobi, în măruntaie de pasăre, în palmă, în nori. Eu mi-am propus să ghicesc în cioburi de oglinzi.
24. Puținele lucruri aflate în preajma noastră ne ajută, fiindu-ne unelte. Prea multele lucruri, ne sufocă.

Lucian Strochi

1. Pentru aceeași realitate, o minciună va folosi mai multe cuvinte decât adevărul. Așa o și putem recunoaște destul de ușor.
2. Pentru a-ți imagina prezentul îți trebuie mai multă imaginație decât pentru a-ți imagina viitorul sau trecutul.
3. Pentru o târâtoare, mersul e un zbor.
4. Pentru un marinar, importante sunt pânza, vâsla, motorul și mai puțin vântul sau valul.
5. Peștera a fost prima casă a omului. Și din păcate, uneori, și ultima.
6. Piatra de mormânt poate fi și soclul unei statui.
7. Picăturile și lacrimile vin întotdeauna de sus. Dar nu întotdeauna vin de la Dumnezeu.
8. Pisica e mai puternică decât tigrul. Acesta din urmă nu a reușit să-l transforme pe om în sclavul său personal.
9. Plânsul e ca o ploaie. Bun pentru tine, dar și pentru ceilalți.
10. Poartă-te cu orice cuvânt așa cum te-ai purta cu orice lucru: nu-l lăsa să se usuce, să mucegăiască, să se prăfuiască, să ruginească.
11. Podul casei e diferit de podul de peste un râu. Dar amândouă sunt necesare și sunt produsele minții și mâinilor noastre. Mai puțin podul palmei care e altceva.
12. Podul, ca și curcubeul, are cel puțin două capete.
13. Poeții sunt adevărații împărați, stăpâni ai lumii. Nu au sceptru, măciucă, bâtă, toiag, cârjă, nuielușă sau baghetă, dar sunt stăpânii imaginii, ai sunetului, ai pietrei, și, cel mai important, al inimii, ai visului și ai minții. Și asta nu reușește niciun rege cu supușii săi.
14. Poetul poate înduioșa pietrele, poate împietri inimile, poate seca izvoarele, poate porni râuri de lacrimi. Poate face din munte vale, din vale – trandafir. Noroc că nu face altceva decât să-și cânte zi și noapte iubita.   Și asta timp de mai multe secole.
15. Poezia e pentru literatură ceea ce reprezintă icoanele sau statuile pentru o mănăstire. Proza e zidul clădirii.
16. Poezia este o mișcare a unei aripi de fluture care poate produce un uragan în suflet.
17. Poezia începe acolo unde sfârșește realul.
18. Poleită cu aur furat luna îmi pare nesimțit de rotundă.
19. Politețea nu trebuie pusă niciodată pe poliță.
20. Porcul a vândut mărgăritarele găsite în troacă. Și a trăit fericit, până la adânci bătrâneți.
21. Pot să am trupul unui bătrân. Important e să-mi rămână sufletul de copil.
22. Poteca prin pădure e adesea mai sigură de cât un drum larg, dar fără copaci.
23. Poți scăpa oricând de poliție, de un răufăcător, chiar și de propria ta umbră. Nu însă și de imaginea ta sau a personajului căruia i-ai împrumutat imaginea ta, imagine săpată în retina a milioane de oameni.
24. Poți scrie pe orice suport. Numai scrisul pe inimă și pe creier nu se șterge.
25. Poți stinge orice incendiu. Mai puțin unul: iubirea.

Lucian Strochi

1. Orice joc e o luptă. Din păcate, reciproca nu e valabilă. Ba,de cele mai multe ori, e tragică.
2. Orice lucru poate fi pervers pentru o gândire perversă. Același lucru poate fi normal pentru o minte normală.
3. Orice lucru se învață. Dar cel mai greu dragostea și prietenia.
4. Orice măicuță dintr-un schit e o sfântă. Orice mamă este o mănăstire.
5. Orice om are o misiune în viață. Numai că el nu o știe și îi trebuie o viață întreagă să o afle.
6. Orice pas făcut e o schimbare de direcție. Și uneori și de perspectivă.
7. Orice plantă răsare dintr-o sămânță. Oare cum s-o fi numind sămânța din care răsare soarele? (Din gândirea unui copil mai aparte).
8. Orice poet mare scrie mereu căutând să nimerească versul care să fie șperaclul pentru ușa închisă a universului.
9. Orice traducere e imperfectă. Chiar dacă e tradusă dintr-o limbă în aceeași limbă.
10. Oul e mai vechi decât găina. Asta și pentru că dinozaurii făceau ouă, iar de găini în mezozoic nici vorbă.
11. Pace, pace, între două dobitoace –spune un cântec de copii. Dar între oameni nu e posibilă pacea? Sau necesară?
12. Pacea e cel mai greu război câștigat.
13. Pacea sufletului e mai rară chiar decât pacea unui nor alb într-un senin de vară.
14. Paginile unei cărți nu pot fi numărate. Pentru că o carte nu știi niciodată de la ce pagină a început și la ce pagină se va sfârși. În plus, la fel ca la un drum, care va fi altul pentru fiecare călător, o carte va fi mereu alta pentru fiecare cititor.
15. Pământu-i o apă și apa-i un foc,/ iar focul e aer pierdut în eter… Un început interesant de poem cosmogonic.
16. Pământul, sătul de mișcările de revoluție, de demonstrații, ar vrea să se oprească o clipă. Numai că asta ar fi un lucru cutremurător pentru toți.
17. Până la urmă tot nu am aflat dacă paralelele se întâlnesc sau nu la infinit. Deși am fost de câteva ori până acolo.
18. Până și mortul greșește, deși toți îl laudă.
19. Până și prostul se poate deștepta. Din somn. Noroc că îi trece repede.
20. Paradoxal, inamicii sunt mai sinceri decât prietenii. Dar există și o lege a compensației: câțiva prieteni îți sunt și fideli.
21. Paradoxul iubirii: orice iubire nouă te surprinde la fel de neîndemânatec, de inocent, de nepregătit.
22. Parantezele sunt importante pentru ce se află între ele.
23. Păstrează marmura pentru statui, nu pentru cavouri.
24. Pedigri înseamnă cumva pete gri? (Din gândirea unui copil mai aparte).

Lucian Strochi

1. O femeie care iubește nu-și dorește ca viitorul copil să-i semene ei, ci să-i amintească mereu de iubitul ei.
2. O femeie cu adevărat frumoasă e aceea care nu încearcă măcar o clipă să înșele natura.
3. O imagine face cât o mie de cuvinte. Tăcerea face cât o mie de cuvinte. Tăcerea este o imagine. Important e să știi s-o înrămezi.
4. O împărțire cu rest nu e o împărțire bună.
5. O viață întreagă m-am străduit să înțeleg ce este infinitul. Am renunțat acum: nu mă puteam ocupa la infinit de această chestiune.
6. O vorbă bine întoarsă te va salva uneori, tăcerea întotdeauna.
7. Oamenii au nevoie de iluzia unicității. Altfel m-ar mai exista casă, masă, dragoste. Chiar dacă unicitatea este o iluzie.
8. Oamenii normali pot naște monștri. Monștri nu reușesc, oricât s-ar strădui, să nască oameni normali.
9. Oamenii se tem doar de două lucruri: de întuneric și de tot ce e nou.
10. Oamenii se visează fluturi, dar niciodată omizi.
11. Oamenii sunt atât de orgolioși, încât numesc „submarin” un vas care abia se scufundă la câteva sute de metri adâncime.
12. Oamenii sunt neatenți la limbajul verbal, ceva mai atenți la cel gestual și foarte atenți la cel paraverbal.
13. Oare animalele își doresc să devină oameni? (Din gândirea unui copil mai aparte).
14. Oare cine a inventat lutul? Dar oala?
15. Oare în Insula Șerpilor sunt șerpi? Am încercat să aflu, dar nu m-au lăsat soldații…
16. Oare, dacă după un cataclism planetar, s-ar salva doar cuvintele, am putea reface lumea ?
17. Ochii, mintea, inima și mâinile sunt cele mai rafinate unelte ale oricărei
18. Ochiul poate fi o prelungire a creierului, dar nu trebuie niciodată să fie o prelungire a limbii.
19. Ochiul se miră mai mult decât sprânceana și râde mai mult decât geana. (proverb indian)
20. Ochiul, ca să fie ochi, are nevoie și de geană, de pleoapă, de sprânceană. Dar și de puțină lumină.
21. Oglinda care se oglindește în altă oglindă simte oroarea infinitului.

Lucian Strochi