Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (6)

CORNEL PAIU: Limbajul plasticii de început de Mileniu III prin ce anume se individualizează/ particularizează?

LUCIAN STROCHI: Limbajul plasticii nu mai poate oferi aproape nimic de la descoperirea perspectivei. Dar „tendinţe” se vor manifesta, fără îndoială. Cred că vom asista la o insurecţie a hiperrealismului, o revalorificarea a ocultismului, o redescoperire a simbolurilor.

CORNEL PAIU: Dacă ar fi să caracterizaţi societatea românească actuală    printr-un singur cuvânt, care ar fi acela?

LUCIAN STROCHI: Căutare. Ne căutăm identitatea. Fie că am pierdut-o, fie că nu am ştiut-o niciodată.

CORNEL PAIU: Dar umanitatea/ lumea Mileniului III?

LUCIAN STROCHI: Secolul al XXI-lea va fi al informaţiei sau nu va fi deloc.

EROI (POEM INTR-UN VERS)

de ei întreabă cerul, nu  pământul1

Lucian Strochi

Eroi  (POEM ÎNTR-UN VERS)  3v  

de ei întreabă cerul, nu  pământul1eroii sunt cei care se sacrifică pentru alţii, pentru o idee. Evident moartea lor este întotdeauna eroică, înălţătoare, apoteotică. Din păcate eroii ne părăsesc şi, deşi sunt îngropaţi şi par a aparţine pământului ingrat, ei aparţin cerului, avându-şi locul printre sfinţi, martiri, zei, constelaţii, semizei, eroi.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (5)

CORNEL PAIU: Între cărţile dvs. există una cumva mai aparte: „Paradoxala Olanda”, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004. Vă rog să-mi dezvăluiţi câte ceva cu privire la geneza acesteia?

LUCIAN STROCHI: Istoria acestei cărţi este interesantă. În Piatra Neamţ un olandez pe numele lui Henk Schrevel, a deschis o galerie de artă pe care a numit-o TOPART. M-a invitat să prezint câţiva pictori, români şi străini. I-am prezentat, iar el a vrut să-mi plătească un onorariu. L-am refuzat, spunându-i că nu iau bani pentru vernisaje, nici lui, nici altora. Nu a spus nimic, a continuat să mă invite să vernisez.   După vreun an de zile, mi-a făcut o invitaţie: să-l însoţesc vreme de aproape trei săptămâni în Olanda, pe el şi pe soţia lui, Rodica. Am acceptat şi aşa am ajuns să străbat Olanda de-a lungul şi de-a latul. Henk, patriot, s-a străduit să-mi prezinte ţara sa cât mai interesant, cât mai atractiv, în datele ei esenţiale: natură, cultură, oameni, instalaţii, canale etc. Am făcut  aproape 1000 de poze.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (4)

CORNEL PAIU: Va exista cu siguranţă şi o generaţie 2020. Cum credeţi că va arăta aceasta? Prin ce anume s-ar personaliza?

LUCIAN STROCHI: Cred că am răspuns prin precedenta întrebare. Nu va exista nicio generaţiei 2020. Poate va fi una 2022…

CORNEL PAIU: „A înţelege poezia înseamnă a o traduce din limba sa în aceeaşi limbă.” Iată o definire a poeziei care-mi place. Aparţine poetului, eseistului, gânditorului şi criticului literar Gheorghe Grigurcu. Ce-aţi mai adăuga dvs. lângă această formulare?

LUCIAN STROCHI: Poezia este o traducere a cărei original s-a pierdut. Aşa cum s-au pierdut şi cuvintele, topindu-se în sintagme.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (3)

CORNEL PAIU: „Cred că inconştientul cultural colectiv al unui popor produce fenomene culturale exemplare, produce cultură la nivelul maxim de amplitudine.” (Marta Petreu). Cum comentaţi afirmaţia aceasta aparţinând unei personalităţi unice a culturii române, poeta, eseista şi prozatoarea Marta Petreu?

LUCIAN STROCHI: Sunt mai degrabă de acord cu teoria lui Eugeniu Coseriu, care crede că evoluţia culturii este rezultatul unor genii. Geniile apar cu o abatere de la normă, dar datorită genialităţii lor, abaterea de la normă devine

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (2)

CORNEL PAIU: Ce excepţii cunoaşteţi?

LUCIAN STROCHI: Foarte puţini scriitori sunt recunoscuţi în măreţia lor în timpul vieţii. Poate Sadoveanu, poate Lucian Blaga, sigur Alecsandri, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Titu Maiorescu.

CORNEL PAIU: „Cenaclul de luni” s-a înfiinţat în 3 martie 1977, iată acum 40 de ani. Ce-mi puteţi spune despre acest adevărat fenomen cultural? L-aţi frecventat, fie şi ocazional?

LUCIAN STROCHI: Cenaclul de luni preia moştenirea culturală de la Cenaclul Junimea, care la rândul său, continuă cenaclul Atlantida. Eu am părăsit Bucureştiul în 1974, prin urmare nu am fost secant cu  Cenaclul de luni. Ca orice grupare, Cenaclul de luni a produs valori notabile. Nu-l putem compara însă cu Literatorul sau Sburătorul. Mai important decât Cenaclul de luni a fost după mine cenaclul Echinox care a dat literaturii române mulţi scriitori de valoare, făcând din Cluj-Napoca un centru cultural de primă mărime.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (1)

CORNEL PAIU: Ce sentimente aveţi faţă de opera lui Emil Cioran? În timpul vieţii n-a cunoscut deplina recunoaştere, postum, se pare că da, în crescendo. Credeţi că aşa se întâmplă, conform unei nefaste cutume, mai totdeauna, cu majoritatea creatorilor mari/ de geniu?

LUCIAN STROCHI: Am două răspunsuri: unul direct şi unul indirect. Cel indirect se referă la o discuţie pe care am avut-o cu o distinsă scriitore franceză Giselle Bienne. Am îndemnat-o să citească şi literatură română. Nu s-a lăsat impresionată la început de argumentele mele. I-am vorbit de Marin Preda. Mi-a replicat: „Ruşii au 300 de scriitori de  acest gen de valoare. Şi apoi literatura română e o literatură minoră.” I-am replicat. Minoră? Poate. Dar a ajutat

TRANDAFIRUL (POEM INTR-UN VERS)

când moare un boboc1, nu plângi petalele2

Lucian Strochi

 

Trandafirul (POEM ÎNTR-UN VERS) 2  

 când moare un boboc1, – bobocul reprezintă speranţa, conţine misterul viitoarei împliniri, ideea de floare,  încrederea în timp. El reprezintă informul, energia potenţială, pruncul.

nu plângi petalele2petalele alcătuiesc  floarea. Ele reprezintă certitudinea, prezentul, un deziderat îndeplinit. Cu alte cuvinte, plângem şi deplângem moartea unui copil, dar reacţionăm mult mai slab la moartea cuiva care „şi-a trăit traiul”.