Maxima zilei: Un orator bun ştie că nu trebuie să epuizeze subiectul conferinţei, pentru a nu-şi epuiza ascultătorii. Prin urmare el va dezvolta doar trei idei şi nu va vorbi mai mult de un sfert de oră. Dacă discursul său nu va fi bun, măcar va fi scurt.

---

A sări, a şchiopăta, a alerga, a înota, a luneca, a se târî, a merge, a te naşte –toate acestea înseamnă până la urmă a înainta.

Ai uneori impresia că unora le creşte părul în cap.

Armata cu prea mulţi generali are prea puţini soldaţi.

Arta e ca o femeie frumoasă, dar nemiloasă. Cu cât e mai strălucitoare, cu atât partenerul e mai anonim. Prin urmare, arta este umană, dar canibală.

Artiştii, eroii, zeii şi mai rar florile stau pe piedestale. Restul oamenilor preferă să meargă.

A-ţi sufleca mânecile e aproape acelaşi lucru cu a-ţi sufleca poalele. Tot o pregătire pentru muncă.

Avea un as într-o mânecă. Din păcate purta o cămaşă cu mâneci scurte.

Capcanele prind orice, uneori şi pe cel care le-a pus.

Căpitanul rămâne ultimul pe  vasul care se scufundă pentru simplul motiv că trebuie să înregistreze evenimentul în jurnalul de bord.

Când iubeşti stelele, nu număra becurile.

Când omul se va autopoleniza va fi într-adevăr regele naturii, nedepinzând de nimeni şi de nimic.

Cea mai bună prietenă a unei femei este croitoreasa. Apoi urmează celelalte prietene: coafeza, manichiurista şi amanta soţului.

Cel mai des o mască se pune peste altă mască.

Cel mai sigur adăpost e cerul liber. Şi nu e vorba doar de cutremure sau de războaie.

Chiar dacă ziua de Paşti e diferită, Învierea e aceeaşi.

Cine poate să înţeleagă cu adevărat puterea de sacrificiu a unei lumânări? Ea luminează pentru alţii, până la pierderea de sine.

Cine şchiopătă, merge. Nu se târăşte, dar  ici nu zboară.

Copilul îi creşte pe părinţi. De cele mai multe ori, îi obligă să repete şi clasele primare.

Cu cât arta devine mai variată, cu atât natura e mai bosumflată şi mai dezamăgită.

Cu cât sunt mai rare erorile, cu atât sunt mai scumpe. Şi asta nu doar în filatelie.

Cutremurele ne arată că şi pământul e sensibil. (din gândirea unui copil)

Dacă atunci când iubeşti o femeie nu te gândeşti să ai un copil cu ea, înseamnă că n-o iubeşti.

Dacă eşti sincer, poţi spune orice, oricum şi oriunde şi tot vei emoţiona.

Dacă nu vrei să ai probleme cu adevărul, negociază-l, schimbă-l sau fă-l cadou unuia care are nevoie de el mai mult decât tine.

Dă Cezarului ce e al Cezarului, lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu, Diavolului ce e al Diavolului şi oamenilor ce mai rămâne.

Din fericire natura este amanta omului. Vă daţi seama ce ar fi fost, dacă îi era soţie?

Din păcate, omul nu îmbătrâneşte odată şi deodată. Unele organe îi rămân tinere: inima şi ochiul.

Femeile pot ierta toate crimele, mai puţin două: atentatul la pudoare şi crima de a fi iertată, deci părăsită.

Fericirea omului nu constă în a nu face nimic, ci în a face doar acele lucruri care te încântă pe tine şi pe cei dragi din jur.

Gândirea li era impecabilă, fără vreo virgulă. În schimb erau foarte multe puncte, majoritatea de suspensie.

Ispita e, până la urmă, o piatră de încercare.

Istoria se scrie singură, dar e atât de contradictorie, încât trebuie să vină nişte oameni bine pregătiţi care să ne convingă de faptul că adevărul lor e singurul istoric.

Iubim dintr-o eroare de apreciere pozitivă. Dacă nu ar fi aşa, unele femei ar fi sufocate de insistenţele tuturor bărbaţilor, iar altele ar fi nevoite să meargă la mănăstire.

Mă sufoc din cauza sincerităţii sale absolute. În plus, nu prea am ce să-i ofer drept compensaţie.

Misterioasă e ziua, nu noaptea.

Mitul este acel raport detaliat şi convingător al unei poliţii secrete în care este vorba de starea infracţională a unor indivizi abjecţi, zurbagii, de nimic şi care îşi spun între ei zei.

Muzele ne arată convingător că orice artă începe şi sfârşeşte cu o femeie.

Nici un parfum nu poate anula duhoarea unui hoit. Şi asta pentru că parfumul e artificial, iar duhoarea naturală.

Nu au sezon mort cei care au o legătură directă cu moartea: medicii, preoţii, groparii, notarii, moştenitorii.

Nu înţeleg de ce oamenii vor să fie tot mai aproape de izvor, iar apa nu.

Nu te baza pe muze. Dar nici pe buze.

Păcatul capital al zeilor e că uneori se cred oameni. Şi acţionează în consecinţă.

Personajul luminează textul unui roman şi întunecă minţile cititorului. Şi nu doar în cazul unui roman poliţist.

Prea mulţi oameni de spirt şi de spirit.

Răspunde întotdeauna la salut. Nu se ştie niciodată.

Romanele poliţiste sunt acele romane care nu sunt citite de poliţişti. Normal cine ar mai vrea să vadă încă o dată unde a greşit?

Singurul partener de dialog interesant, spiritual, inedit, dinamic, ironic sunt eu însumi. Din păcate acum mă plictisesc pentru că partenerul meu e plecat în străinătate.

Şansa ca o logodnă îndelungată să se transforme într-o căsătorie e invers proporţională cu durata şi tinde spre zero.

Şarpele îşi schimbă pielea, dar nu-şi schimbă otrava.

Şi a căsca e o luare de poziţie.

Ştiu că voi cădea în capcana filozofilor care cred că universul poate fi redus la un singur principiu sau cuvânt, dar cred că dacă universul s-ar putea reduce la o ultimă entitate aceasta ar fi ritmul.

Timiditatea nu trebuie confundată cu laşitatea. Laşul nu va fi niciodată agresiv.

Un general se lăuda că n-a câştigat nicio bătălie. Dar a asigurat pacea şi nu a pierdut niciun ostaş. Curios, la sfârşitul discursului l-au aplaudat numai femeile.

Un lucru care nu poartă nume nu există. Sau chiar dacă ar exista, nu l-ar observa nimeni.

Un orator bun ştie că nu trebuie să epuizeze subiectul conferinţei, pentru a nu-şi epuiza ascultătorii. Prin urmare el va dezvolta doar trei idei şi nu va vorbi mai mult de un sfert de oră. Dacă discursul său nu va fi bun, măcar va fi scurt.

Un tanchist afirma că petrolul se măsoară în epoleţi şi era în stare să îţi spună şi preţul galonului.

Uneori armata ne costă mai mult decât eventualul dezastru  făcut de duşman.