Maxima zilei: Fractalii au permis o altă înţelegere a lumii şi anume că toate lucrurile se reproduc identic, pe tipare prestabilite, oferind inedit, frumuseţe şi valoare la un moment dat, care nu e niciodată finalul.

---

Aurul e cel mai tiranic metal. Poate că are, doar el singur, culoarea soarelui.

Ca să nimereşti o ţintă, trebuie să îndeplineşti câteva condiţii: să ai o armă, să ai o ţintă, să ai un motiv, să ai o dorinţă, să ocheşti, să tragi, să alergi după ţintă, să-i regreţi sincer moartea, să te bucuri, să uiţi.

Ca ultimă expresie, ştiinţa superioară tinde să devină artă, iar o capodoperă artistică ascunde multă ştiinţă.

Ce este prea pictural nu va da decât o pictură proastă, niciodată o capodoperă. Un frumos apus de soare poate rata un peisaj onorabil.

Cel mai sincer şi mai prefăcut plâns e cel de la moartea unui tiran.

Cele mai multe nebunii le face bărbatul nu la tinereţe, ci când trece de cincizeci de ani.

Cele mai periculoase vise sunt cele care par adevărate. Sau chiar sunt.

Cifrele rotunde sunt obositoare, dar mai uşor de reţinut.

Cine vorbeşte singur sau nu vorbeşte deloc, are toate şansele să aibă întotdeauna dreptate.

Cineva spunea despre altcineva ceva frumos: „e îmbibat de cultură”. Altul a adăugat: „musteşte de atâta cultură”.

Citatul e periculos pentru că dă impresia că e un rezumat al operei. În realitate oferă posibilitatea unor interpretări ostile şi divergente, chiar cu textul din care a fost extras.

Conversaţia prea înţeleaptă seamănă cu o săptămână cu prea multe duminici.

Copilul cu multe moaşe, rămâne cu buricul netăiat. Dar copilul cu mai multe mame?

Dacă o pasăre îşi mănâncă propriul ou, putem vorbi de o ovucidere? (din gândirea unui copil)

Diavolul are aripi de liliac pentru a zbura. Aşadar liliacul nu este singurul mamifer care zboară.

Din punct de vedere al florilor, oamenii sunt mult mai neinteresanţi decât albinele. Dacă ar vorbi, ne-ar declara probabil trântori.

Frumuseţea unei femei este o promisiune, cel mai adesea neonorată.

Gândirea nu e liniară, ci fasciculară. Gândirea e lumină, iar o lumină nu are niciodată o singură rază.

Ideea nu poate fi anulată prin forţă, ci doar de o altă idee, cu semn contrar.

Lamura e partea cea mai frumoasă a unui lucru. Dar care e cea mai frumoasă parte a unui lucru urât? Romanticii au încercat un răspuns prin mitul „Frumoasa şi Bestia”.

Licuricii sunt cele mai fricoase făpturi. Cum se lasă noaptea, îşi aprind imediat lanternele. (din gândirea unui copil)

Liliacul este cea mai hotărâtă floare. Culeasă cu inflorescenţa încă nedeschisă, nu se va deschide niciodată în glastră.

Mamifer este şi dracul, pentru motivul foarte simplu că are o mamă.

Memoria este o calitate extremă, dar şi un defect major. Mulţi au fost promovaţi în funcţii înalte pentru că aveau o memorie excelentă, alţii au fost torturaţi sau chiar ucişi pentru că aveau pur şi simplu memorie.

Natura este singurul ceas care merge perfect, tocmai pentru că uneori întârzie şi alteori se grăbeşte. Dar în acest fel se salvează, salvându-şi continuitatea.

Nefăcând nimic, nu greşeşti faţă de nimeni, decât faţă de tine. Omul este educat să muncească.

Nu se poate să nu găseşti în această lume o persoană care să nu te considere un erou, un salvator, un profet, un miracol.

Nu-ţi poţi schimba convingerile, dar le poţi ameliora.

Oamenii se tem de lucrurile rele, dar sunt distruşi de cele bune în exces.

Oamenii simpli cred în Dumnezeu, cei foarte slabi în miracole, cei slabi în noroc, cei puternici în forţele lor, cei înţelepţi în legi, dintre care cea mai importantă e cauza şi efectul.

Odinioară se lua impozit pe fumărit. Acum se ia pe fumat, semn că lucrurile se schimbă foarte greu.

Omul devine nemuritor atunci când sădeşte un pom, ştiind prea bine că altcineva îi va culege roadele.

Omul este fiul vitreg al naturii: în timp ce omul este inconsecvent, natura e mereu consecventă cu ea însăşi.

Pentru un regalist, republicanul e un anarhist zurbagiu. Pentru un republican, regalitatea e ceva de neînţeles, ceva aproape de rugăciunea către un totem.

Pielea, şi nu inima este cea mai solicitată partea a organismului uman. Şi, paradoxal, şi cea mai grea.

Plânsul unui copil umanizează însăşi natura, salvându-ne specia.

Poezia este fractalică, întrucât fiecare vers se desface în alt vers, se completează complementar cu altul, formând pânza unui păianjen divin.

Regele e mai strălucitor nu prin propria prestaţie şi prestanţă, ci prin modul cum e servit de cei apropiaţi.

Sfera şi cubul se găsesc foarte rar în natură. Pentru că natura e dinamică şi sfera devine ovoid, iar cubul piramidă.

Sintagma este o sinapsă între două cuvinte.

Şperaclul artei e un semn de exclamare, iar al ştiinţei un semn de întrebare. Pentru cei neatinşi de arte şi ştiinţe, rămân celelalte semne ortografice şi de punctuaţie.

Totul începe ca o virtute şi se termină ca un viciu.

Totul se poate adăposti sub semnul întrebării. Chiar şi semnul întrebării.

Trăim mai mult pentru alţii. Din fericire şi alţii trăiesc mai mult pentru noi. Asta e adevărata şi frumoasa lege a compensaţiei.

Un geniu are mai multe comploturi împotriva sa decât cel mai sângeros tiran.

Uneori realizarea unui vis se realizează în ani sau chiar secole. De exemplu catedralele şi piramidele.

Unii acumulează păcate, alţii experienţe de viaţă. De fapt e acelaşi lucru, altfel spus.

Văduva este acea persoană onorabilă, care a reuşit să-şi învingă decisiv, în luptă dreaptă, adversarul. Uneori chiar de mai multe ori.

Vântul e chiar mai capricios decât focul. În primul rând pentru că nu are o vatră a sa.

Visul e întotdeauna mai greu decât realitatea. De aceea omul nu-l poate duce în spinare.