Maxima zilei: Paradoxul personajului: uneori trebuie să moară, pentru a deveni nemuritor. Gândiţi-vă la Anna Karenina.

---

Avea toate şansele, toate datele  să fie un criminal în serie. A descoperit însă scrisul şi a ajuns un romancier celebru.

Băutura ar trebui interzisă celor nefericiţi.

Care este de fapt culoarea unui om?

Cărţile arse au ars pe mulţi înainte de a muri vremelnic.

Cârca e o spinare mai bătrână. (din gândirea unui copil)

Cel mai greu nu e să-ţi compui un poem eroic, o omogonie, ci propriul epitaf, de doar patru versuri.

Citesc, nu pentru a afla ceva nou, ci pentru a-mi verifica ideile mai vechi – spuse fariseul.

Cocoşul din giruetă e un cocoş ameţit. Pentru că e la prea mare înălţime.

E uşor să predai. Mai greu e să te predai.

Eforturile sunt diferite, limitele aceleaşi.

Era un poet de seră.

Există păreri şi păreri. Numai gândurile sunt unice.

Firea are de fapt multe fire. (din gândirea unui elev)

Focul inimii stârneşte scânteile minţii.

Idealurile seamănă cu orizonturile: se îndepărtează mereu, părând mereu accesibile.

Iluzia e întotdeauna mai puternică decât realitatea. De aceea ne facem iluzii, nu realităţi.

Istoria dinozaurilor nu se poate scrie fără dinozauri, de către dinozauri şi fără cataclismul care a dus la dispariţia lor.

Istoria se scrie, se rescrie, dar nu se prescrie.

Înjurăturile au un câmp lexical foarte larg. Prea larg.

Lumea de dincolo nu ar exista fără lumea noastră.

Machiajul se trădează dacă nu se ţine cont de vârsta cuvintelor personajului. Cu alte cuvinte, vorbim diferit la vârste diferite.

Mă bucur ori de câte ori câştigă cineva ceva. Lumea devine mai bogată, venitul se împarte pe cap de locuitor, iar eu nu trebuie să plătesc un impozit suplimentar pe profit.

Minciuna mă deranjează nu atât prin lipsa de adevăr, ci prin aproximaţiile şi erorile conţinute.

Natura are cele mai multe figuri de stil. Unele, încă necunoscute omului.

Natura se simplifică mereu. De aceea ne pare atât de complicată.

Neologismele sunt acele cuvinte pe care le inventăm pentru a putea descoperi apoi lucrurile care să le merite.

Nu există un animal care să fie învingător în toate mediile. Cu excepţia omului.

Oglinda nu poate exista fără vreo imagine reală, pe care s-o transforme într-un virtuală.

Omenirea se salvează mereu, pentru că oamenii nu sunt obligaţi să consume doar ceea ce produc ei.

Orice călătorie este iniţiatică, chiar dacă e vorba de una în jurul craniului tău.

Oximoronul este androginul perfect al cuvintelor.

Paradoxul îţi reaminteşte un lucru pe care nu l-ai ştiut niciodată.

Paradoxul personajului: uneori trebuie să moară, pentru a deveni nemuritor. Gândiţi-vă la Anna Karenina.

Păstrează copia, dar nu uita originalul. E valabil atât pentru fotografie, cât şi pentru dragoste.

Piatra este un material răbdător: îndură soarele, apele, vânturile şi chiar scrisul oamenilor.

Porcul este singurul animal anual şi nu peren. (din gândirea unui copil)

Profitul reinvestit seamănă cu un buzunar cusut în care nu poţi să-ţi bagi mâna.

Singurul loc de refugiu în faţa furiei cuvintelor rămâne sintagma.

Subiectul logic poate fi un complement de agent. Prin urmare nu e important cine acţionează, ci omul din spatele său.

Şansa de supravieţuire a unui chirurg este mare pentru că nu este obligat să se opereze el însuşi.

Şarpele nu moare decât după ce şi-a epuizat zvârcolirile dintr-o viaţă şi numai după apusul soarelui, când redevine prinţ al tenebrelor.

Şi cuvintele se prelucrează precum metalele. Astfel, în poezie cuprul va fi întotdeauna aramă, după cum în chimie mercurul devine hidrargir.

Şi tăcerea poate fi ironică.

Tabelul lui Mendeleev sunt Tablele Legii pentru chimie.

Talentul dublează preţul, geniul îl înzeceşte. De aceea lucrurile, sunt, paradoxal, atât de ieftine.

Tehnica e evoluat atât de mult, încât Leonardo cu mâna stângă nu poate trage o linie liberă mai dreaptă decât cea a unui desenator debutant, dar care o riglă.

Toate cuvintele cântă, dar trebuie să ai urechi să le auzi muzica.

Tot ce nu cunoşti devine absurd. Tot ce recunoşti devine real. Realitatea e o recunoaştere, iar necunoaşterea hrăneşte absurdul.

Trecerea unui verb de la activ la reflexiv poate demola un întreg univers lingvistic.

Umanismul nu are nimic în comun cu urbanismul. Ba dimpotrivă.

Virtutea rămâne surdă la glasul de sirenă al laudei.

Zuruitul unui lanţ poate face istoria să tresară.