Aforisme – 20 mai 2015

2015-05-20-aforismeMaxima zilei: Gândurile unor oamenii sunt atât de uşoare, încât nu se scufundă niciodată în apă, ci plutesc triumfătoare în derivă…


A căuta nemurirea este o pierdere de vreme. Asta şi pentru că nemurirea vine după moarte.

Adâncimea nu trebuie confundată cu fundul, chiar dacă e vorba de un râu sau un lac.

Aşa cum rima nu e râmă, nici poetul nu e un pescar. Nici măcar unul de cuvinte.

Cărţile sunt copiii scriitorilor. Copii din flori, dar uneori merituoşi.

Căscatul e cea mai vehementă şi decisivă critică.

Căsnicia e un purgatoriu. Numai că spre deosebire de cel ceresc, nu ajungi în rai sau în iad, ci staţionezi.

Clopotele îl leagănă, îl leagă şi îl asurzesc doar pe clopotar.

Dacă eşti calm, nu e recomandabil să iei calmante.

De ce, la o emoţie extremă, ni se albeşte părul? Normal ar fi să se înnegrească.

Din fericire, geniile nu încolţesc.

Gunoiul, chiar dacă e îngrăşământ natural, tot gunoi rămâne.

Intensitatea unui cuvânt nu se măsoară în decibeli.

Ipoteza ştiinţifică trebuie să anticipeze nu să constate limitele specifice domeniului.

Leul stă în patru labe. Şi omul poate face asta, dar nu e acelaşi lucru.

Lichidul ia forma vasului în care este turnat. Forma, nu şi conţinutul.

Limbile unui ceas o iau mereu în alte direcţii.

Mai – mult – ca – viitorul e timpul verbului care ne arată o acţiune viitoare, care se va desfăşura după o altă acţiune viitoare.

Mai bine îţi pierzi lucrurile decât faptele, mai bine îţi pierzi faptele, decât cuvintele.

Măreţia unui om se vede din modul cum tratează lucrurile mici şi neînsemnate.

Metafizica e încercarea disperată a omului de a fi deasupra naturii.

Multe lucruri au rămas nedescoperite pentru că inventatorii nu au ştiut cum să le numească şi au abandonat proiectul.

Natura  evită adevărul şi nu suportă minciunile.

Natura îşi scrie istoria fără cuvinte.

Nimic nu se pierde. În afară de timp.

Nu contează prea mult ce muncă prestezi, ci profesionalismul de care dai dovadă. Şi un grădinar poate fi un mare artist, pictor şi arhitect deopotrivă.

Nu ştiu dacă sunt un om bun, dar atunci când vreau să fac un rău, am foarte multe probleme şi chiar dificultăţi insurmontabile.

Nu-ţi examina urmele. Ele sunt întotdeauna în urma ta.

Orice maniac e perfecţionist în felul său.

Orice portret e o naraţiune, o descriere şi mai ales un monolog.

Paradoxul naturii: felinele au colţi, dar nu încolţesc; plantele nu au colţi, dar încolţesc.

Pământul e acoperit de prea multe umbre. Totuşi supravieţuieşte.

Pe frunte, frunzele de laur se ofilesc mai repede decât în natură.

Pe Homer îl disputau cel puţin şapte cetăţi. Astăzi un poet abia dacă se poate strecura într-un oraş.

Poţi reconstitui un schelet după un os, dar nu poţi reconstitui un om după aspectul anatomic al inimii sale.

Prostul şi înţeleptul lasă pe pământ aceeaşi umbră.

Puşcăriaşii au început să scrie cărţi, pentru a li se reduce pedeapsa. Ei nu realizează că scrierea unei cărţi e o pedeapsă mult mai aspră decât celelalte. Şi apropo: puşcăriaşii scriu cărţi deja interzise?

Remuşcarea nu naşte resentimente.

Sănătatea unora ne deranjează mai mult decât o infirmitate a lor.

Scriitorii folosesc adesea spaţiile-limită, când de fapt au tot universul la picioare.

Sinceritatea – şi nu claritatea – e prima calitate a unui discurs.

Singura care poate înghiţi istoria este cartea.

Singurul ocean intercontinental care mă impresionează este cel birocratic. În el se varsă multe fluvii, iar evaporarea este o problemă.

Sub Marele Copac al Iubirii nu creşte iarbă.

Sufletul nu e nici uman, nici animal, nici abstract, nici concret, ci doar suflet.

Şi sclavii îşi au eroii şi chiar idolii lor.

Totul este perfectibil în natură, totul este perfect în artă. De aici şi superioritatea naturii.

Un critic trebuie să admire şi ceea ce nu înţelege din prima clipă.

Un oraş este important doar atunci când centrul s-a refugiat în periferii.

Unitatea de măsură a intensităţii luminii e candela. Submultiplul ei este lumânarea.

Viaţa este singura certitudine perenă şi nu eternă.

Visele nu sunt cum se crede libere şi libertine. Ele se supun necondiţionat profilului nostru psihosomatic.