Secrete din atelierul de creaţie: Sonetul şahului (X-italian)

Lucian Strochi - Sonetul sahuluiSONETUL ŞAHULUI1 (X-ITALIAN)

Joc şah cu mine,2 nu va fi remiză,3
Chiar dacă-mi pierd, pe rând, pionii,4
Şi-mi număr zilnic, silnic, grav, peonii:5
Suavă, doamna albă e în priză.6

E-un joc ciudat, de-o singură repriză;7
Eu, otrăvit,8 gândesc întors, ca scorpionii.9
Gri părăsesc arena: campionii
Au paşaport în alb,10 eu nu am viză.11

M-au părăsit şi caii, bolnavi şi blegi,12
Nici turnuri negre13 nu-mi mai sunt întregi,
În poarta nopţii nu-mi mai bat lăstunii.14

Şi totuşi-s răzvrătitul acestei legi:15
„Învingătorul pierde, nu înţelegi.16
Nu râde deci: mi-au mai rămas nebunii.17

SONETUL X1

1 În penultima versiune s-a numit „Sonetul şahului”.

2 joc şah cu mineşahul este un joc care a fascinat şi fascinează încă omenirea. Declarat sportul minţii, şahul este în primul rând o luptă  dintre două armate, egale la început. Rezultatul acestei lupte poate fi victoria, înfrângerea sau meciul egal (remiza). Şahului i-au fost dedicate biblioteci întregi (nu mă refer la tratatele de specialitate, ci la operele literare). Marin Sorescu are o superbă poezie dedicată şahului. Stefan Zweig are o impresionantă nuvelă intitulată „Jucătorul de şah”. Poţi juca şah şi cu tine însuţi, mutând pe rând (alternativ) piesele albe şi negre, dar este foarte greu, întrucât lipseşte surpriza. Or, şahul presupune, în cel mai înalt grad, surpriza. Este ca şi cum adversarii şi-ar cunoaşte, în fiecare clipă, mişcările, deplasările de trupe, momentul atacului, precum şi întreg planul de luptă.

3 nu va fi remiză – aşa cum afirmam anterior, lupta cu tine e cea mai grea. De fapt, fiecare se luptă cu propria sa viaţă, cu propriile sale limite şi inerţii, cu destinul.

4 pioniipionul este de obicei cea mai slabă piesă în şah, fiind notată pe o scară a valorii cu 1. Pionul este soldatul care poate fi sacrificat mai uşor. Uneori însă, pionul poate fi periculos, fiind singura piesă care se transformă (în oricare piesă, în afară de rege), dacă ajunge pe ultima linie. Pierderea pionului poate fi premeditată (v. varianta pionului otrăvit ), în schimbul pionului obţinându-se avantaj în dezvoltare sau întărirea centrului. Evident, întreg sonetul X este o alegorie, pionul fiind o pierdere neînsemnată, o ocazie favorabilă ratată, un amănunt  al vieţii cotidiene.

5 peoniipeonul  este un picior de vers clasic, de patru silabe, dintre care doar una accentuată. Există patru tipuri de peoni, în funcţie de poziţia silabei lungi (accentuate) faţă de celelalte. Peonul poate fi şi un muncitor agricol sărac din America Latină. În ambele cazuri e vorba de sărăcie, de zădărnicie, de înfrângere.

6 suavă doamna albă e în prizădoamna e dama (regina) din jocul de şah. A lăsa o piesă în priză e o expresie din şah, semnificând un sacrificiu posibil al unei piese atacate, pentru a se salva situaţia generală, de ansamblu. Lăsarea unei piese în priză poate fi însă şi o capcană pentru adversar. În text e vorba de o iubire posibilă, presupunând chiar o căsătorie (doamna albă e mireasa). Pendularea continuă, între jocul de şah şi viaţă, constituie esenţa şi caracteristica acestui sonet.

7 e-un joc ciudat de-o singură repriză – majoritatea jocurilor au cel puţin două reprize. Viaţa este însă un joc ciudat, de o singură repriză.  Nu avem două vieţi, nu putem trăi diferit, de două sau de mai multe ori, aceeaşi viaţă.

8 eu otrăvit – viaţa nu înseamnă numai acţiuni corecte, ferme, previzibile. Pentru a învinge nu e suficientă doar puterea (braţului sau a minţii). E nevoie şi de otravă.

9 gîndesc întors ca scorpionii – există şi o gândire instinctivă, viscerală, glandulară, primară, cea a replicii (reacţiei) directe, opusă raţiunii. În fond, omul are trei creiere într-unul singur, dintre care cel mai vechi  e cel de crocodil.

10 paşaport în alb – a avea ceva în alb semnifică posibilităţi infinite. Pe un cec în alb poate fi înscrisă orice sumă, pe un paşaport în alb poate fi scris orice nume. Învingătorii au această posibilitate imensă: de a opta. Anterior versului 8, eroul, poetul, luptătorul părăsise arena gri. Adică cenuşiu, anonim, oarecare.

11 eu nu am vizăviza certifică un drept oarecare: de a obţine un lucru, de a efectua o călătorie peste o graniţă (limită).

12 caii bolnavi şi blegicalul este o figură importantă în jocul de şah, având o valoare apropiată de cea a nebunului (valoare 3-3,5). Calul este singura piesă care de deplasează în formă de L şi singura care poate sări peste alte piese. Calul semnifică şi prietenia, frumuseţea (Apollo, zeul frumuseţii, împrumută profilul său de la cel al calului), viaţa (din cauza vitalităţii şi a vitezei sale) şi moartea (ca simbol chtonian), poezia şi zborul  (calul zburător Pegas). Calul poate propune, printr-o metamorfoză îngheţată imaginea centaurului. De altfel „indienii”  americani au văzut, în conchistadorii călare, monştri. E unul din motivele pentru care au fost înfrânţi atât de uşor.

13 nici turnuri negre – tura în şah se mai numeşte şi turn. E o piesă mai puternică decât calul sau nebunul (valoare 5) şi semnifică o cetate. Turnul negru este un turn  atins de timp şi de uitare, lipsit de viaţă.

14 în poarta nopţii nu-mi mai bat lăstunii – o metaforă pentru gând. Lăstunul este cea mai rapidă pasăre în zbor, întrecând chiar eretele. Cu alte cuvinte, gânduri dinamice, rapide, vijelioase, pline de forţă, energice nu mai bat în poarta raţiunii.

15 acestei legi – legea vieţii, adică lupta.

16 nu înţelegi – viaţa nu înseamnă numai raţionalitate, numai traiectorie previzibilă. Învingătorul de moment poate fi un învins, dacă nu se iau în considerare şi alţi factori, între care cel mai important este factorul timp.

17 nu râde deci : mi-au mai rămas nebunii – scopul final al oricărui joc de şah este obţinerea victoriei, adică matul. Matul se poate da şi doar cu doi nebuni (cu doar doi cai, de exemplu, e imposibil). Nebunul poate fi bufonul, elementul imprevizibil, iraţionalul, raţionalitatea, raţionalitatea văzută de ceilalţi ca iraţionalitate, un mod de a privi lumea şi viaţa altfel decât ceilalţi.

Morala acestui sonet este următoarea: indiferent de rezultatul final, omul are datoria de a lupta până la capăt, cu sine, cu viaţa. Numai aşa poate deveni un învingător.