SONETUL IUBIRII ABSOLUTE¹ (XV – ITALIAN)

De sunt iubire,² dă-mi un trup,³
Iar cântec dacă sunt, îmi dă măsura,⁴
Cuvântul nu şopteşte, de nu îngână gura,
Nu urlă haita-n iarnă, fără lup.

Sunt formă? vreau atunci căldura…
De sunt albină, vreau un stup,
De-s lanţ, vreau braţe să mă rup,
Copac de sunt, îmi vreau arhitectura.

De-s timp, secundă vreau să bată,
Şi de sunt fiu⁵, sunt ştiu, şi tată⁶:
Acelaşi sânge de-mprumut se zbate.⁷

Sunt val⁸, sunt munte⁹ şi sunt veste.¹⁰
De sunt erou¹¹, sunt şi poveste¹²:
De-s om, sunt lucrurile toate.¹³

SONETUL XV¹

¹ În penultima versiune s-a numit „Sonetul iubirii absolute”.

² de sunt iubire –  e greu de spus a cui e „vocea” personajului: a „eu”-lui poetic sau a unui personaj dramatic, numit, expresionist, „Iubire”.

³ dă-mi un trup – orice „conţinut” are nevoie de o formă. Trupul iubirii poate fi sufletul sau trupul altcuiva (al iubitei).

⁴ îmi dă măsura – aici sensul este clar, de măsură muzicală.

⁵ sunt fiu – ambiguitatea din primul vers se păstrează. Iubirea este fructul pasiunii, un fiu (fiică) al  faptei, al actului. Dar există şi posibilitatea ca, pentru a fi deplină iubirea, iubitul să „epuizeze” toate tipurile de relaţie cu o femeie: soţ – logodnic – mire – frate – tată – fiu. Doar aşa se poate vorbi de o iubire absolută.

⁶ tată – aceeaşi explicaţie.

⁷ acelaşi sânge de-mprumut se zbate – sângele nostru nu e de fapt al nostru; e un sânge de împrumut, rezultat al iubirii.

⁸ sunt val – valul este o expresie a posesiunii. Matei Călinescu aprecia undeva că „bărbaţii au geniul posesiunii, femeile pe cel al receptivităţii”. Având spumă, valul  este un simbol sexual perfect.

⁹ sunt munte – muntele este un simbol al iniţierii, dar şi al sexualităţii. Muntele poate fecunda cerul sau apa.

¹⁰ sunt veste – aluzie la atât de celebrul vers „o, ce veste minunată…”. (Vestea anunţă naşterea, deci complinirea: iubirea absolută trebuie să conţină şi fructul (contrar unor păreri renascentiste sau chiar antice) (v. „dragostea platonică”)).

¹¹ erou – eroul este un cuceritor prin excelenţă. Făt-Frumos acţionează în basm trecând prin probe (munci) pentru a obţine, în final, inima şi mâna prinţesei.

¹² poveste – fără naraţie, fără mit, fără poveste, eroul nu poate fiinţa. Există substantive – adjective ca acest „erou” (om viteaz), care nu pot funcţiona fără exprimarea calităţii. (Nu poţi fi viteaz fără proba vitejiei. Or, tocmai această descriere a probelor, a faptelor  e povestea).

¹³ de-s om sunt lucrurile toate – omul nu este doar o măsură a tuturor lucrurilor. El este şi fiecare lucru în parte, aceste lucruri existând, fie ca o percepţie a omului, fie ca un produs al unei activităţi umane (fizice, psihice, intelectuale). Omul antropomorfizează natura. În acelaşi timp, el este o sinteză a naturii. Raportul om-natură este unul biunivoc. Generatorul acestui raport este iubirea, cea care „mişcă sori şi stele” (Dante). Iubirea absolută este acea iubire care conţine toate raporturile dintre om şi natură, toate „iubirile”. În general, prin iubire absolută, în literatură se înţelege mai mult o amplitudine maximă a intensităţii sentimentului.