Aforisme – 30 mai 2015

Lucian Strochi - aforismeMaxima zilei: Rugăciunea este gândirea peste care a pogorât liniştea.


Arta sugerează, dar  nu dovedeşte; arată, dar nu impune.

Aşa cum numărul femeilor din harem a fost limitat, se impune şi o limitare a numărului amantelor. Chiar dacă bijutierii vor protesta energic.

Bărbatul e stâlpul casei, iar femeia – temelia.

Ceea ce le reproşez eu statuilor este că deşi transpiră uneori, nu asudă niciodată.

Cel mai mare grad în armată este soldatul necunoscut. (din gândirea unui copil)

Cheia succesului: un semn de întrebare pentru tine, un semn de exclamare pentru ceilalţi.

Cred că de la o anumită altitudine universul e o întretăiere de curcubeie. Jos pe pământ noi vedem doar frânturi de curcubeie, adică fulgerele.

Dacă ar fi să alegi între rai şi iad, trebuie să te gândeşti la un deşert şi la o junglă plină de şerpi otrăvitori.

Dacă nu i s-ar fi găsit mormântul, Tutankamon ar fi fost doar un mărunt faraon.

Dacă un copil este lovit de un scaun şi scaunul este pedepsit, copilul nu mai plânge. El intuieşte că universul e sensibil şi că suferă şi el şi prin urmare e mulţumit de acest lucru.

De ce doar femeile au nume cu note muzicale?

Drama omenirii este că prostul e gata deodată, iar înţeleptul trebuie să se formeze în zeci de ani.

Dumnezeu nu mă interesează decât prin ilimitarea sa. Pentru limite îmi rămân sfinţii, îngerii şi ceilalţi oameni.

E vulgar şi periculos să oferi dragoste cuiva care nu e îndrăgostit.

Există o singură supratemă a literaturii: natura. Restul sunt teme, subteme, motive literare.

Există ochelari şi pentru orbi. Dar ei sunt de auz, nu de vedere.

Femeia este singura iluzie posibilă, realizabilă, dar realizarea ei depinde de îndeplinirea unor anumite condiţii.

Ferestrele sunt răni ale timpului sau ale spaţiului?

Frecarea ţine şi ea de legea minimei rezistenţe.

Ideea sinuciderii e până la urmă reconfortantă: îţi creează iluzia că momentul morţii depinde numai de tine.

În ultimul timp, prin apariţia noilor sfinţi, cei vechi se simt cam înghesuiţi în calendare.

Întotdeauna eşecurile sunt mai numeroase decât izbânzile. Gândiţi-vă doar la o invenţie.

Înţelepciunea are şi ea limitele ei. Dacă nu ar fi aşa, s-ar refugia în nebunie sau în dumnezeire.

La revedere sună uneori ca o ameninţare. Rămas bun e mai rezonabil.

Mă bucur de prezent şi las altora lupta cu trecutul şi cu viitorul.

Mi-a trebuit să dau de uşa unui hotel pentru a înţelege că a trage şi a împinge sunt antonime.

Mila se citeşte numai de sus în jos.

Minciunile se deosebesc de adevăr prin câteva mici inexactităţi.

Nu-mi plac oamenii care îmi pot prezenta oricând sisteme. Sistemelor le lipseşte ceva şi nici eu, nici el nu ştim ce anume.

Nu-mi propun să-mi ating idealul, pentru că atunci aş fi obligat imediat să-l depăşesc.

Oamenii caută comori sub pământ, deşi ar trebui să le caute în biblioteci.

Oare cum arată un trup automulţumit? (din gândirea unui elev)

Odele sunt scrise adesea de cei care nu au fost pe front.

Omul este un divin proiect eşuat.

Orice schimbare bruscă are efectul unei deraieri.

Orice zero e mai mare dacă e urmat de o virgulă.

Punctele cardinale sunt totuşi convenţionale.

Sărbătorile de iarnă şi Crăciunul sunt o încercare disperată de a ne regăsi naivitatea şi nativitatea.

Singura istorie semnificativă a gândirii omeneşti, e aceea a eşecurilor ei succesive.

Slăbiciune înseamnă a te preface că tu eşti mai slab decât el şi asta îl face pe el slab şi sclav.

Sunt oameni care se tem mai mult de tunete, decât de fulgere.

Şi natura se divide: întâi pădurea, apoi copacul, apoi frunza.

Târăşte-te, chiar dacă eşti rănit. Va veni şi vremea când vei zbura.

Toate portretele sunt de fapt autoportrete.

Tom este numele unui om devenit carte. (din gândirea unui copil)

Un om cu o carte în mână este o imagine dumnezeiască doar dacă omul acela ştie să citească.

Uneori marginea se confundă cu centrul.

Uneori zero însemnă împlinire şi desăvârşire, alteori nu înseamnă nimic.

Vanitatea are trup de femeie şi minte de bărbat.

Zăpăciţii pot fi înţelepţi sub acoperire.