Maxima zilei: Cumpătarea este o cumpănă care rămâne mereu dreaptă, chiar dacă talgerele ei coboară şi se ridică mereu.

---

Adevăratul artist îi face pe morţi să râdă şi pe cei vii să se întristeze.

Alături de casa de nebuni s-au instalat o nebunie de vecini.

Aurul se topeşte şi el, dar nu de emoţie sau milă.

Când un bărbat e trist, caută o femeie să-l consoleze. Aşa devine şi mai trist şi e obligat să caute altă femeie. Când renunţă la femei, devine pentru un timp vesel. Apoi se întristează din nou…

Cu dragostea omori timpul, cu vremea omori iubirea. E timpul ca dragostea şi timpul să se iubească în tine şi în ea…

Dacă lucrurile ar avea raţiune, cu siguranţă că ne vor transforma în sclavi pe noi, oamenii.

Dacă n-ar fi inundaţiile, cine ar mai şti de pârâul din  faţa casei?

De cele mai multe ori soarta are un umor aparte. Adică imprevizibilul.

De la un timp, experienţa ţine loc de toate; mai puţin de virilitate.

De multe ori e mai greu de suportat fericirea, decât suferinţa. Pentru că eşti întărit prin suferinţe şi fâstâcit  în faţa fericirii.

Dragostea rupe orice lanţuri, dar şi orice jurăminte.

E o adevărată artă să poţi evita celebritatea şi popularitatea. E ca şi cum cineva te-ar mângâia în timp ce tu vrei să alergi. Prin urmare aleargă, fără să te uiţi înapoi, dar mai ales în lături.

Eliberează-ţi captivii, nu-i fă prizonieri. Te costă mai mult. Eliberează-ţi din minte duşmanii, nu le fi prizonier. Te costă prea mult.

Există mai multe feluri de oameni care se judecă în raport de vedere: cei care văd numai ceea ce nu se vede, cei care văd şi ceea ce nu se vede, cei care văd ceea ce se vede, cei care văd ceea ce le arată alţii, cei care nu văd pentru că nu văd şi cei care nu văd pentru că nu vor să vadă.

Expresia sincerităţii: „Mulţumim pentru deranj”. E drept că expresia e ambiguă…

Fă din departele tău, aproapele tău şi din aproapele tău o a doua ta fiinţă.

Gândurile şi puterea minţii cuiva nu se judecă analogic. Adică după gândurile şi puterea minţii tale sau a altora.

Gloria se simte cel mai bine în absenţa eroului.

Goliciunea trupului deranjează ochii, goliciunea trupului deranjează toată fiinţa.

Instinctul proprietăţii e la fel de puternic ca instinctul de supravieţuire şi e propriu oricărei fiinţe vii.

În dictatură eşti spânzurat fără să fii întrebat de ceva de către cineva. În democraţie ai posibilitatea să-ţi alegi tipul de funie, materialul, firma şi chiar călăul.

Lauda adevărată vine de la duşman, nu de la prieten. Dar şi într-un caz şi în altul, păzeşte-te!

Logica este ca o lunetă inversă: în loc să ne apropie de oamenii, ne îndepărtează de ei.

M-au traversat unele idei, profunde, dar pentru că nu ştiu să înot, le-am lăsat să treacă mai departe. Oricum am înţeles că şi înotul subacvatic se învaţă.

Munca depusă este invers proporţională cu câştigul.

Nemuritorii se înmormântează şi ei. Normal, pe piatra de mormânt, nu-şi trec nimic în dreptul  datei morţii.

Norii sunt de două ori binecuvântaţi: ne apără de un soare prea puternic şi ne mai dau şi ploaia.

Nu judeca valoarea unei cărţi după numărul paginilor. Asta e treaba tipografilor.

Nu pune totul la inimă. De la un timp s-ar putea să atârne prea greu.

Nu ştiu de ce, dar sunt întotdeauna mai multe plecări decât sosiri.

Orice şef e idiot. Problema e să nu afle acest lucru.

Pe un mormânt scria: „Credinţa mea e scumpă doar pentru mine. Dacă şi alţii cred în ea, ei vor deveni sectanţi. Dacă mulţi cred în ea, va deveni religie. Dacă toţi cred în ea, ori vom deveni cu toţii atei, ori vom avea o religie universală.”

Pentru că nu beau, îmi vine foarte greu să mă las de băut. Vecinul meu în schimb s-a lăsat de şapte ori în trei luni.

Plânsul e mai puternic decât râsul. De aceea un nou-născut plânge şi nu râde, pentru a fi mai puternic decât mama sa.

Poţi coabita cu prostia, dar nu trăi cu ea în simbioză.

Prietenii adevăraţi nu te laudă niciodată şi te critică din când în când.

Răzbunarea e o ură finalizată cu succes.

Scriu şi pentru a fi mai precis când vorbesc.

Simţurile filtrează realitatea, chiar dacă noi credem că ne-o redă întreagă.

Statul slăbeşte direct proporţional cu numărul instituţiilor sale.

Sunt fericit: am reuşit să fiu stăpânul viciilor mele.

Suntem egali în faţa morţii, dar nu ştim dacă ea e egală în faţa noastră.

Ştiinţa întăreşte sufletul, arta îl înmoaie.

Toate nenorocirile nu apar pe un cer agitat şi înnorat, ci din senin.

Trecutul nu poate fi îndreptat, cum nu poţi îndrepta un copac crescut strâmt.

Un dinte rămâne dinte chiar dacă a crescut încălecat, strâmb sau galben.

Un drum nou are nevoie de picioare vechi.

Un prost autentic este extrem de vivace, are iniţiativă şi vrea să te antreneze şi pe tine în tot soiul de activităţi importante din punctul său de vedere.

Viaţa lui era atât de liniară, încât pe piatra de mormânt nu i-au trecut decât liniuţa dintre data naşterii şi a morţii.

Zvonistica este la noi religie de stat.