La umbra zidului e o parabolă, un mit, un roman picaresc, un compendiu al istoriei Chinei, un act iniţiatic, o povestire în care se regăsesc ecouri biblice sau ale unor legende cosmogonice chineze. Acţiunea ar trebui să sufoce descrierea (sau invers!). Nu se întâmplă aşa, din cauza măiestriei autorului care riscă mult, dar câştigă întotdeauna. Rezultă un text insolit, inedit, de o frumuseţe tulburătoare. (Eugeniu ZLOTEANU)

Din nou, un amestec ingenios de real şi fantastic, pus pe seama unu personaj căruia nu i se ştie tatăl – Chen-zi – pus de autor în situaţia de a parcurge un traseu iniţiatic de-a lungul marelui zid (mai mult pentru cititor), de fapt, o incursiune în istoria Chinei din timpuri imemoriale, se constituie într-o povestire insolită în volumul celor unsprezece povestiri grupate în volumul intitulat „Ore suplimentare” din 2008, şi chiar în întregul compartiment al prozei scurte  semnate de L. S. (Constantin TOMŞA)

O naraţiune dinamică într-un spaţiu atât de imens ca cel al Chinei aduce sub ochii cititorului personaje care-şi pierd identitatea, întreprind călătorii iniţiatice de-a lungul Marelui Zid, plonjări în mituri străvechi, într-o istorie de milenii. De fapt e memoria uimitoare a unui personaj în a cărui gândire interioară autorul încearcă să pătrundă. Evoluţia personajului atât de contradictorie e sugerată, de fapt, de la început, prin disputa celor şase ursitoare şi multiplele ipoteze privind paternitatea lui Chen. (Ioan DOBREANU)Revine tema zidului. Acum zid însufleţit, zid cu puteri magice, zid-tată, cu responsabilităţi paterne pentru un copil, cu nume simbolic, „Chen”, înzestrat cu numeroase atribute şi capacităţi. Tema călătoriei ca ursită, nu, în totalitate, ca blestem. Încă de la începutul textului suntem introduşi în mitologia budistă. Textul poate fi declarat şi un veridic şi documentat rezumat al istoriei şi mitologiei fabuloase a Chinei, în rostire, cu tonalităţi de gravură chineză. Istoria „Marelui Zid”. Meditaţie asupra conceptului de libertate. Dinamica religiei şi mitologiei chineze, fascinantă, cu numeroase posibilităţi şi variabile (spaţiale şi temporale). (Cornel PAIU)

O poveste interesantă, incitantă, când lirică, când satirică, polemizând cu mai cunoscutele, pentru noi, pagini ale unor culturi europene este La umbra zidului. Şi aici naraţiunea are aparenţa unui basm şi într-o oarecare măsură chiar este. Chin, devenit prin iniţiere, Chen-zi pleacă într-o lungă călătorie iniţiatică,  de-a lungul Marelui Zid, întrupare a Marelui Dragon care este unul dintre taţii săi (opţiunea ideatică, ideală a mamei, dar şi a ursitoarelor).

Marele Zid are o funcţie multiplă: el este părinte, o oglindă, un simbol, o cutie de rezonanţă, un muzeu, un mausoleu, chiar Marele Dragon, acoperindu-se de solzi, adică de plăcuţe de marmură şi de jad ce amintesc fapte ilustre.

Totul pare a fi sufocat de prea multe amănunte, mituri, nume, relaţii între personaje ce pot fi oameni simpli, împăraţi, generali, zei, animale fantastice.

De fapt, adevăratul personaj al povestirii pare a fi memoria lui Chen, capabilă de uimitoare analepse şi prolepse, cu plonjări rapide, spectaculoase, cu mii de ani în urmă, eroul devenind un Pronume Perfect, substitutul unor personaje ilustre.

Ne aflăm într-un mit care le conţine pe altele, istoria Chinei fiind, până la un punct, o ţesătură de mituri, cosmogonice, de întemeiere, de creaţie şi de jertfă.

E vorba de o istorie fabuloasă, concretă sau imaginară, pe care Chen o redă (ca) într-un delir, China fiind mitul unificator.

Tot ce se întâmplă ţine de fabulos sau de fantastic, fie că e vorba de îngroparea celor 400 de mii de prizonieri, de drama copilului poleit cu aur sau de răpirea şi vinderea bătrânilor.

Satira şi ironia naratorului e evidentă mai ales prin năucitoarele rapoarte ale poliţiei, exacte şi fabuloase, îmbibate de o ideologie primitivă, dar eficientă.

Moartea eroului este absurdă, el este împuşcat pentru că ar cunoaşte prea multe limbi, pentru că, redând cu fidelitate unele dintre cele mai cunoscute mituri chineze, el ar face jocul bandei celor patru (sau cinci).

Lirismul este detectabil în portretul mamei, metamorfozată într-un vas de caolin, zidită în Marele Zid, aşa cum Eva provine din coasta lui Adam, numai că aici procesul apare ca invers, dar semnificativ, căci sugerează întâlnirea dintre marile mituri ale omenirii, după cum, în absenţa unui tată cert, şi Chen poate fi asimilat unui Isus.

Prezentarea prezumtivilor taţi ai lui Chen este uluitoare, lirică, patetică, insidioasă şi enigmatică, o pagină antologică.

Naraţiunea este dinamică, greu de urmărit, aşa cum greu de urmărit sunt şi anumite pagini din Biblie, cu numeroase bucle, distrugând structura iniţială de basm.

De fapt, pus în dificultate de bogăţia,  redundanţa, multitudinea de nume şi de amănunte, de limbajul esopic, metaforic, perifrastic şi uneori gnomic, total diferit de cel al unor structuri pozitiviste, carteziene, occidentale, cititorul povestirii pare a repeta destinul lui Chen-zi, devenit astfel un idol (erou) pentru fiecare dintre noi.

Spaţiul naraţiunii este imens, indecis, acoperind şi descoperind vastitatea unui continent semifabulos, cu arbori, flori, geologii unice, după cum şi timpul este extrem de dilatat, apertura fiind de cel puţin câteva mii de ani, de la primii împăraţi mitici ai Chinei şi până la contemporaneitate (donarea de organe, fotbalul etc.).

Povestirea se deosebeşte net de celelalte din volum, pentru că accentul nu mai este pus pe monolog, pe gândirea interioară, dilematică, paradoxală a protagonistului, ci pe acţiune, adesea prezentată într-o formă pură.

Pierderea identităţii se poate obţine fie prin absenţa numelui, prin anonimat, fie prin proliferarea monstruoasă a lui. Aşa cum este dificil să cunoşti asasinul dacă nu-l cunoşti, dar şi dacă prea mulţi suspecţi recunosc crima.

Nu este vorba de un act de narcisism, ci de fascinaţie, inexplicabil la prima vedere. De obicei această fascinaţie funcţionează atunci când găsim ca element comun: limba (e vorba de plăcerea reală de a te întâlni şi de a discuta cu compatrioţi în străinătate), un anume spaţiu geografic (o ţară, un oraş, o regiune), ori de câte ori e vorba de posibilitatea unei identificări. (Lucian STROCHI)

O fascinantă incursiune în mitul Zidului chinezesc. Un fel de viol oniric în realitatea lumii. Dincolo de construcţia zidului, de obstacolele  şi riscurile trecute, mai importantă de-a lungul secolelor a fost intruziunea psihică a unei idei. Eroii acestui act de curaj sunt aproape anonimi, dar Marele Zid rămâne actual.

Zidul poate fi o sugestie a sentimentului de siguranţă, însă în aceeaşi măsură este o imagine a izolării, a exilului. O închisoare e ceea ce este liber în om. (Vladimir TESCANU)