Maxima zilei: A treia dimensiune a artei nu este perspectiva, ci profunzimea. Deşi amândouă pot fi confundate cu adâncimea.

---

A abate lumina nu înseamnă a o învinge.

A accepta că atomul nu mai poate fi împărţit e la fel de curajos ca afirmaţia că ai pipăit infinitul.

A acceptat tranziţia, pentru că trebuia să treacă puntea.

A asculta de cineva e una, a asculta pe cineva e alta.

A bea nu înseamnă neapărat a fi băut.

A câştigat la masa verde. Şi nu juca biliard şi nici nu participa la un picnic.

A citit undeva că a fost inventat un aparat care îţi selectează ştiinţific prietenii. Mi-am cumpărat apoi un asemenea aparat şi am constatat că am rămas singur.

A conduce este o ştiinţă. A conduce bine e o artă.

A crea înseamnă a fi egalul lui Dumnezeu. Noroc că nu ţine prea mult această egalitate.

A crede în lacrimi sau în curcubeu nu e cel mai ruşinos lucru.

A crede însemnă a concilia raţionalul cu iraţionalul.

A cunoaşte înseamnă şi a recunoaşte, dar şi a afla pentru prima oară care sunt limitele oricărui lucru.

A fi celebru înseamnă să fii salutat de mulţi oameni pe care nu-i cunoşti, să fii obligat să le răspunzi şi să te întrebi de unde te cunosc sau de unde îi cunoşti.

A fi dreptaci nu înseamnă a avea întotdeauna dreptate şi cu atât mai puţin s-o ai la degetul cel mic.

A fi ecumenic sau a fi ateu e până la urmă cam acelaşi lucru. Ca într-o crimă unde nu poţi afla cine e autorul, pentru că nu ai nici un bănuit sau ai prea mulţi.

A fi hotărât nu înseamnă a fi obligatoriu încruntat.

A fi invidios pe cineva înseamnă a recunoaşte că acela e mai bogat decât tine.

A fi om este cel mai greu lucru pe care şi l-a propus până acum natura.

A fi politicos înseamnă a fi, deopotrivă, generos şi ipocrit.

A folosit toate atributele cu subiect şi predicat.

„A greşi e omeneşte”. „Ba e chiar divin” – îţi şopteşte diavolul.

A hotărî nu înseamnă a avea hotar. Mai ales dacă hotărârea nu e una definitivă.

A ierta e ceva divin, dacă nu vine din orgoliu.

A ierta înseamnă putere. A uita înseamnă religie.

A impune nu înseamnă  întotdeauna a dispune.

A introduce cenzura poate însemna şi a promova în secret o producţie proastă. A se vedea unele afişe teatrale cu menţiunea „Spectacol interzis minorilor”.

A iubi ceea ce nu se poate iubi – asta e perversitate.

A îmbătrâni e o victorie. După 80 de ani toţi oamenii ar trebui consideraţi eroi. Au învins cel mai greu duşman: timpul.

A încerca să te păcăleşti e ca şi cum ai vorbi singur la telefon şi ai pretinde  că nu tu ai spus ce ai spus şi că de fapt ai vorbit cu altcineva.

A încredinţa o funcţie importantă în stat unei persoane incompetente, e ca şi cum ai încredinţa în mers volanul unei maşini cuiva care nu ştie să conducă.

A îngenunchea  şi a te ruga înseamnă o gimnastică a spiritului; a face genoflexiuni înseamnă o gimnastică a trupului.

A întreba e un semn de înţelepciune sau de ignoranţă. De fapt e important nu ce întrebi, ci pe cine întrebi.

A înţelege greşit e mai periculos decât a nu înţelege deloc.

A învinge fără luptă e ca o nuntă fără lăutari şi fără mireasă. Adică nu are nici un haz.

A jura pe Dumnezeu când ştii că nu ai dreptate, înseamnă de fapt a-l înjura.

A lupta pentru o idee înseamnă până la urmă a o ignora, tocmai din cauza luptei.

A mirosi o floare e la fel de impudic cum ar fi să priveşti peste gard o femeie care se dezbracă pentru a intra în piscină.

A nu vedea pădurea din cauza copacilor; a nu vedea copacii din cauza frunzelor; a nu vedea frunzele din cauza aerului; a nu vedea aerul din cauza pădurii…

A pierdut o lună ca să recâştige o zi pierdută. Şi nici măcar nu e sigur că a reuşit.

A primi ceva nemeritat e ca şi cum ai accepta, mândru mustang, căpăstrul…

A protestat pentru alegerea favorabilă a colegilor săi în ceea ce îl priveşte. Şi aşa a ajuns lider.

A rămas în istorie pentru arta cu care ştia să aleagă numele locurilor unde purta câte o bătălie.

„A se gândi” – cel mai nobil şi mai activ verb uman –  e din păcate la diateza reflexivă. Adică tu faci acţiunea şi tot tu o suferi.

A spune adevărul nu e un act de curaj, ci unul de acută necesitate.

A spune că te-ai trezit dintr-un vis e cea mai facilă rezolvare literară a unui text promiţător.

A spune da e mai greu decât a spune nu.

A suprima viaţa cuiva înseamnă a te opune atât naturii, cât şi lui Dumnezeu.

A şti – ştire. Ca să vezi de unde vin zvonurile şi bârfele.

A şti să admiri înseamnă că ai frumosul şi morala în sânge.