Maxima zilei: Am fost extrem de tulburat când profesorul de fizică mi-a spus că plusul şi minusul în electricitate au fost alese aleatorii. De fapt s-ar putea să fie invers. De fapt s-ar putea să nici nu fie vorba de aşa ceva.

---

Adevărul e gol, dar nu îşi ascunde niciodată goliciunea.

Adevărul e în iubire! Poate că e aşa, dar adevărul e că încă nu am găsit iubirea…

Adevărul e mai greu de crezut decât minciuna.

Adevărul e o oglindă pe care am vrea s-o privim doar noaptea, într-un întuneric absolut.

Adevărul e o sinteză, nu un conglomerat de fapte brute şi citate.

Adevărul e risipit pretutindeni în natură. Din păcate ai nevoie de multă experienţă să-l poţi recunoaşte.

Adevărul e scump la vedere. Şi ceva mai ieftin la pipăit.

Adevărul e singurul lucru care, ascuns în întuneric, luminează mai puternic.

Adevărul fierbe adesea în cazanul pledoariilor favorabile, nu în cel al contestaţiilor.

Adevărul mă incomodează adesea: e etern, iar eu nu sunt decât un muritor.

Adevărul metaforei e la fel de exact ca cel al teoremelor, lemelor şi formulelor.

Adevărul nu are nici trecut, nici viitor. Şi, în unele cazuri, nici prezent.

Adevărul nu costă nimic, dar scump e drumul până la el.

Adevărul nu elimină greşeala, dar o identifică.

Adevărul nu face prozelitism.

Adevărul nu învinge niciodată. Pentru că nu se luptă decât cu el însuşi.

Adevărul nu mi-e chiar prieten, dar rămâne oricum o bună cunoştinţă.

Adevărul nu trebuie confundat cu legea.

Adevărul nu trebuie crezut, ci asumat.

Adevărul poate fi întunecat şi minciuna strălucitoare. Oricum, ai posibilitatea de a alege…

Adevărul se diluează în benzină, în alcool, în discuţii prelungite şi în alte câteva substanţe.

Adevărul se pierde discret printre vorbele mesenilor, mai uşor ca o solniţă.

Adevărul trebuie să convingă, nu să învingă.

Adevărurile nu trebuie doar simţite, ci consimţite.

Adjectivele se confundă adesea cu adverbele. Nu confundăm mereu însuşirile cu caracteristicile?

Admir pe cei ce fac conştient lucru inutile. Cele mai utile lucruri au fost la început inutile.

Admir zbaterea lucrurilor refuzând să fie numite.

Admiraţia e întotdeauna lucidă, adoraţia poate fi uneori şi tâmpă.

Admiraţia e o adoraţie bine temperată. Un fel de surdină folosită când trebuie.

Admiraţia nu înseamnă neapărat sclavie; poate fi şi complicitate.

Admiraţia poate fi tâmpă sau inteligentă; atunci când e tâmpă, se transformă într-o adoraţie nejustificată; când e inteligentă, invită la dialog şi la competiţie.

Adolescenţa trece atât de repede, încât omul nici nu apucă să-şi dea seama că e cea mai frumoasă perioadă a vieţii sale.

Adulţii se copilăresc, copiii se vor adulţi. Fiecare e nemulţumit de vârsta sa.

Adună-ţi cât mai mulţi sfetnici: unii care să te sfătuiască, iar alţii să te sfătuiască să nu faci ce te-au sfătuit ceilalţi.

Aforismul este locul geometric unde se întâlneşte ideea cu expresia, jocul cu tristeţea, toleranţa cu intoleranţa, sentinţa cu metafora, fulgeraţiile cu fulguraţiile.

Aforismul poate fi şi o microfabulă care se transformă în morală.

Agresivitatea poate fi, paradoxal, şi o dovadă a laşităţii.

Ai accepta să mori acum, pentru a fi nemuritor mâine?

Ai carte, ai parte. Nu cred că e vorba de învăţătură, ci de patalama.

Ai dreptul să te îndoieşti de orice, mai puţin de mintea ta.

Ai grijă ca, atunci când îţi stârpeşti patimile, să nu-ţi stârpeşti şi sufletul.

Ai grijă cum îţi clădeşti cuibul. Nu e atât de uşor să-l părăseşti sau să-l reconstruieşti.

Ai grijă să ai cât mai mulţi oameni care să te stimeze atât pe parcursul vieţii, cât mai ales după moarte.

Ai nevoie de oameni, dar nu te apropia prea mult de ei. Nu sunt întotdeauna după gratii, ca fiarele la Zoo.

Ajută-i pe alţii, ca şi aceştia să te poată ajuta la rândul lor.

Ajută-te singur, dar ai grijă să ai unelte potrivite: nu sparge nuci cu ceasul de buzunar.

Ajută-ţi duşmanii şi s-ar putea ca aceştia să-ţi devină prieteni. Ajută-ţi prietenii şi s-ar putea ca aceştia să-ţi ajungă duşmani.

Albina este o viespe eroică: moare după ce şi-a înfipt acul în duşman (din gândirea unui copil).

Albinele sunt acele muşte care fac miere. (din gândirea unui copil)

Alegerile sunt momentele în care toată lumea îşi dă importanţă.

Am auzit de oameni cu frica lui Dumnezeu. Aş vrea să cunosc şi câţiva oameni cu frica Diavolului.

Am auzit o vorbă şi nu ştiu nici acum dacă era injurie, blestem, descântec sau altceva: „Să-ţi moară moartea!”

Am avut încă din copilărie câteva prejudecăţi. Vârsta şi educaţia mi-au cimentat aceste prejudecăţi.

Am avut multe idei novatoare, dar am renunţat mereu la ele. Chiar să nu se fi gândit nimeni la ele înaintea mea? De unde atâta trufie şi suficienţă?

Am căutat împreună adevărul. Şi până la urmă l-am găsit. Dar fiecare pe al său.

Am citit undeva că „din punct de vedere al lui Sirius peste câteva mii de ani numele lui Goethe va dispărea”. De ce? Va dispărea Sirius?

Am citit-o într-un ziar: cineva se recomanda „Mare mutilat de război”.  Să transformi o infirmitate într-o virtute, ce artă!

Am foarte multe relaţii: de sintalitate, de inerenţă, biunivocă şi de bună vecinătate.