Maxima zilei: Ar trebui să fie şi o zi a cărţilor deschise.

---

Aplaudă pe orice atlet care termină cursa. Şi-a depăşit oricum limitele.

Aplauze nu are decât plural. Asta pentru că nu poţi aplauda cu o singură mână (din gândirea unui copil).

Aproape 99% dintre ideile novatoare se pierd. Din ignoranţă, din invidie, din lipsă de fonduri, din obtuzitatea altora, din teama de ridicol.

Ar fi extraordinar dacă şi cuvintele ar putea năpârli.

Ar fi vrut să aibă o bibliotecă impozantă, dar s-a temut de faptul că unele cărţi ar putea fi guralive, iar altele licenţioase.

Ar fi vrut să audă un basm fără eroi şi fără alte personaje pozitive.

Ar fi vrut să iubească o fată visătoare. Nu era o fire romantică;   dimpotrivă, era una practică. Vroia să fie cu ea cât mai mult timp. Vroia să fie cu ea şi în somn. Şi somnul înseamnă aproape o treime din viaţă…

Ar mai exista religie dacă n-am accepta ideea că există rai şi iad şi că vom trăi şi dincolo de această lume?

Ar trebui dată o lege aspră împotriva folosirii citatelor. Un citat bine decupat e un şperaclu pentru toate uşile.

Ar trebui introdus un cod deontologic al scriitorului, prin care să se pedepsească drastic erorile, exagerările, arghirofilia, deviaţiile comportamentale, lipsa de talent şi de moralitate comune tuturor artiştilor cuvântului. Odată aplicat, acest cod va contribui decisiv la eradicarea acestei specii umane.

Ar trebui să citim numai cărţile care ne ajută în viaţă. Din păcate, nimeni nu ne spune care sunt acele cărţi, aşa că suntem obligaţi să citim biblioteci.

Ar trebui să existe şi o instituţie a prostului gust, un muzeu pe pildă. Sunt sigur că mulţi oameni s-au gândit la asta, dar le e teamă că vor avea prea multe exponate.

Ar trebui să existe şi un ONG care să-şi propună salvarea unor obiecte pe cale de dispariţie, altele decât animalele.

Ar trebui să existe un tratat dedicat tăcerii, aşa cum există tratate de oratorie.

Ar trebui să fim mai atenţi la lucrurile inutile, întrucât şi ele ocupă un loc în spaţiu sau în suflet.

Arăta atât de frumoasă, încât adjectivele îşi pierduseră substantivul.

Arborii sunt mai copaci fără frunze. Adică iarna (din gândirea unui copil).

Are numai de câştigat cel ce nu mai are nimic de pierdut. Dar, oricum, evită-l!

Ariciul e singurul care găseşte iarba fiarelor. Asta pentru că este insectivor şi nu-l interesează ierburile.

Aripa e dăltuită de zbor.

Aripa era o metaforă perfectă.

Arogă-ţi simplitatea şi deferenţa, nu aroganţa şi diferenţa.

Arta cere sacrificii, dar şi ceva curaj.

Arta e plină de superstiţii ştiinţifice.

Arta începe unde poezia tace, iar pictura vorbeşte.

Arta nu reprezintă, ci se reprezintă.

Arta nu se gustă, nu se miroase, nu se vede, nu se aude, nu se pipăie.  Arta se percepe sinestezic.

Arta şi nu ştiinţa este un mediator dintre om şi natură.

Artele au fost inventate pentru a face plăcere femeilor şi pentru a ţine ocupaţi bărbaţii.