Aforisme – 20 iunie 2015

 

2015-06-20-aforismeMaxima zilei: Banul este rotund ca să se poată rostogoli mai uşor de la unul la altul (din gândirea unui copil).


 

Avem nevoie de oameni. Până şi cu un tâlhar te simţi mai bine într-o peşteră, decât să fii singur.

Avem nevoie de un zeu pentru fiecare lucru.

Avem o singură viaţă şi cinci simţuri. Sunt curios cum ar fi invers.

Avertismentele sunt făcute pentru a incita, nu pentru a interzice. Scrieţi pe o bancă „proaspăt vopsit” şi veţi vedea câţi vor încerca cu degetul dacă e adevărat.

Avocatul Poporului ar trebui să fie Bunul-simţ. Adică nu o instituţie, ci o calitate.

Balanţa e dură: ori o înclini cu propria-ţi greutate, ori uşurând celălalt taler.

Balaurul seamănă cu un nor. E la fel de ireal şi la fel de imprevizibil.

Banii nu trebuie să fie un scop în sine, ci pentru alte scopuri.

Banii obţinuţi de tine prin muncă au o valoare mai mare decât aceeaşi sumă obţinută printr-o moştenire.

Banii sunt buni cât timp sunt sclavii tăi şi nu tu robul lor.

Banii sunt periculoşi pentru cine îi au şi le aduc dureri de cap. Absenţa banilor e la fel de periculoasă şi aduce şi ea aceleaşi dureri de cap.

Barza e cea mai muncită pasăre. Pentru că,  pe lângă puii ei, trebuie să aducă pe lume şi puii altora.

Basmele sunt frumoase, dacă devin reale.

Bănuiala e o gelozie generalizată.

Bărbaţii au geniul posesiunii, iar femeile pe cel al proprietăţii. Logic şi legic, câştigă până la urmă femeia.

Bărbaţii creează virtualităţi, femeile  – realităţi.

Bătrâneţea e, desigur, o boală, dar e cea mai nobilă pentru că vine în urma unei lupte eroice: cu timpul.

Bătrâneţea nu e o boală, ci amintirea tuturor bolilor prin care ai trecut.

Bătrânii ezită uneori, tinerii niciodată.

Băţul are întotdeauna două capete.

Băţul nu e sceptru, dar câteodată e mai important decât acesta.

Bâta e considerată de mulţi ca fiind o pârghie a progresului.

Belciugul e şi el un inel, numai că nu se poartă pe deget, ci în nas.

Biblia este Cartea Cărţilor, dar nu e singura carte.

Biblioteca este o sală imensă în care conversează cele mai mari spirite ale omenirii din toate timpurile, în toate limbile pământului. Şi curios, toţi se înţeleg perfect.

Biblioteca golită de cărţi e cea mai puternică imagine a Apocalipsei.

Biblioteca poate fi cimitir pentru unii, iar pentru alţii gara centrală, la o oră de vârf.

Binele învinge întotdeauna răul. Asta numai în basme.

Biserica va câştiga orice proces, chiar nedrept. Şi asta pentru că spre deosebire de celelalte instituţii, are tot timpul de partea ei.