Maxima zilei: Eram copil când am fost întrebat cum îmi imaginez androginul. Am spus că ar trebui să semene cu o floare, adică să aibă împreună stamine şi pistil. Poate că aveam dreptate, dar ce ne facem cu jumătatea care îşi caută jumătatea pierdută şi ideală? Câştigam androginul, dar pierdeam mitul lui (şi al iubirii)…

---

Era atât de frumoasă, plină de lumini şi de prejudecăţi.

Era atât de incisiv, că îşi arăta mereu caninii. Şi nu cred că era vampir.

Era atât de intransigent cu moartea, încât s-a sinucis.

Era atât de intransigent, încât nu-şi făcea nici sieşi nicio concesie.

Era atât de încăpăţânat, încât spunea frânării acceleraţie negativă.

Era atât de încăpăţinat, încât şi decapitat se credea viu şi nevătămat şi că avea mai mult cap decât alţii.

Era atât de laş, încât ajunsese, după ce dăduse vina pe toţi, să o dea şi pe el.

Era atât de pedant, încât a fost punctual şi la întâlnirea cu moartea.

Era atât de pragmatică, încât îşi amanetase şi pistruii. Ba chiar se spunea că vânduse câţiva…

Era atât de sensibilă, încât vroia să bandajeze fiecare frunză căzută. Era proprietara unei prospere fabrici de cherestea.

Era atât de timid sau de orgolios, încât îşi spunea „Dumneavoastră”.

Era atât de zgârcit, încât şi-a propus să respire cât mai rar.

Era atât de neobrăzat, încât s-a hotărât să poarte cât mai multe măşti.

Era conştient că are nevoie de inconştient.

Era foarte sincer doar când înjura.

Era iluminat, dar tot avea nevoie de un lămpaş.

Era marcată că nu fusese remarcată.

Era o sumă impresionantă de calităţi. Prin urmare, îşi permitea şi câteva mici defecte. Din păcate ele au învins până la urmă.

Era plin de nevoi, dar cea mai mare nevoie era setea de absolut.

Era un cinic: lua întotdeauna cina cu cei pe care în gând îi condamna la moarte.

Erai pentru natură un calm compromis.

Eram frumoşi ca umbra unei erori.

Eroismul e uneori un fapt banal excelent mediatizat.

Erou e acel soldat care nu a auzit comanda de retragere şi a continuat să înainteze.

Erou nu este cel care nu se teme de nimic, ci acela care iubindu-şi viaţa, se sacrifică pentru ceilalţi.

Eroul este o personalitate care şi-a pierdut personalitatea, dobândind o altă personalitate. Asemenea soldatului necunoscut, el nu mai aparţine nici unei armate. Dar nici sieşi.

Este drept ca fiecare să se bucure de ceea ce îi place, cu o condiţie: să nu încerce să impună plăcerea lui şi altora.

Eşecurile sunt necesare ca bornele kilometrice. Nu-ţi scurtează drumul, dar măcar îţi arată permanent unde eşti.

Eşti atât de frumoasă, iubito, încât pari victima unui complot divin.