Adolphe A. Chevallier – RECURSUL LA MEMORIE

AdolpheChevallier-fotoTrecutul nu e atât de generos precum credem.

Avem desigur amintiri, dar ele sunt individuale, personale, subiective, pozitive (reţinem doar amintirile plăcute, le cenzurăm drastic pe cele negative, dureroase).

Amintirile colective sunt surprinzător de puţine, indirecte şi de multe ori întâmplătoare. Natura, oraşul, drumurile par eterne, par amintiri recente, familiare.

Astăzi memoria e ajutată de telefonul mobil, de televiziune, de camerele de luat vederi, de albume, ziare etc., încât parcă nu ai avea dreptul să uiţi.

Dacă dăm timpul înapoi, amintirile imaginile se reduc drastic: poza de cununie a părinţilor, în sepia sau în alb-negru, doi tineri timizi, nefiresc de subţiri, zâmbind stânjeniţi unui aparat cu burduf în care se ascunde ucenicul vrăjitor, Fotograful.

Mai sunt apoi ilustrate, rare, cu un aer desuet, naive, parcă desenate de un copil nu foarte talentat la desen. Foarte rar imagini de muncă, de port popular, de procesiuni, de sărbători, de dansuri.

Am în mână şi sub ochi un document o carte de preţ, încă inedită: un document uman, profesional şi profesionist, o monografie a Neamţului, cum nu mai există.

Albumul e semnat prin imagini de Adolphe A. Chevallier (supranumit Cavalerul Văii Bistriţei).

Cartea e uluitoare, din mai multe motive: în primul rând pentru că este o monografie aproape pedantă a ţinutul Neamţului, inventariindu-se în capitole şi imagini separate ocupaţiile casnice, oieritul şi creşterea animalelor, procurarea fânului, silvicultura şi exploatarea lemnului, plutăritul, viaţa spirituală, obiceiuri, tradiţii, sărbători, port, chipuri de localnici, diverse peisaje, locuri şi localităţi.

În al doilea rând, puterea de evocare e formidabilă, cartea fiind replica (moldavă) în imagini a celebrei monografii a satului ardelean realizată de Coşbuc, prin versurile sale, de la Nunta Zamfirei la Iarna pe uliţă, dar şi a operei de evocare istorică a lui Mihail Sadoveanu.

Prin imaginile lui Chevallier ştim despre satul nemţean antebelic şi interbelic cam tot ce ştim despre epoca lui Ştefan cel Mare şi Sfânt înviată de Mihai Sadoveanu.

Tinerele ţărănci sunt surprinse într-un comportament atât de firesc, nefardate, nefandosite, nepozând (ba fiind chiar cu picioarele goale!), încât par mari actriţe jucând pentru un documentar monografic. Plutele plutesc parcă venind dintr-un alt tărâm, clăile de fân par a fi făcute de nişte uriaşi, Creangă e şi el acolo printre urători, femeile torc, ţes, cos, realizând minuni pe pânză.

Sunt imagini unice, despre unele obiceiuri şi meserii astăzi dispărute.

Frapant e şi faptul că Chevallier realizează chipuri de bătrâni ce par coborâţi de pe Columna lui Traian, fete ce par şi sunt Ilene Consânzene sau iele blânde, băieţii harnici şi şăgalnici (Reţin o imagine emblematică cu un tânăr ce pare după pălărie un Wilhelm Tell, dar care are ca arme toporul, coarba(sfredelul mare) şi ţapina. Tânărul ţapinar are aerul unui voievod.), dar nu apar chipuri de politicieni, personalităţi locale sau judeţene, reprezentanţi ai autorităţilor locale (poliţişti, jandarmi) sau ai armatei (nici un soldat sau ofiţer).

Ca şi cum aceste chipuri şi oamenii nu ar exista. Şi, din punct de vedere al eternităţii, chiar nu există.

Imaginile sunt atât de clare, încât par a fi realizate chiar ieri.

Măiestria fotografului constă şi în perfecta cadrare: subiectul este surprins în dinamica sa interioară sau exterioară, devenind simbol sau efigie.

Subiectivismul e bine temperat, dar o nostalgie subţire şi înaltă tot se trădează.

Secretul lui Chevallier este unul simplu: iubeşte oamenii, locurile, îşi iubeşte meseria şi are conştiinţa lucrului bine şi trainic făcut.

El are conştiinţa că arta sa lasă brazde adânci în istoria neamului său; aceeaşi conştiinţă o avea Carol Popp de Szathmary atunci când, printre fum şi plumbi, realiza inedite imagini din Războiul pentru independenţă. Şi unul şi altul sunt în fond scriitori, căci fotografia are o traducere splendidă: „a scrie cu lumină”.

Dar cartea nu este doar a lui Adolphe A. Chevallier decât din punct de vedere al ilustraţiilor.

Doi înrăiţi cartofili, cu multiple realizări în domeniu, dar şi cu multe cărţi, Constantin Paţilea şi Viorel Nicolau, ne propun această monografie dublă: a lui Chevallier despre ţinutul Neamţului şi a lor despre Adolphe A. Chevallier.

Iată câteva dintre cele mai importante volume semnate de cei doi, în tandem sau cu alţi colaboratori:

-1996: „Piatra-Neamț – Monografie ilustrată” (Prima de acest gen din România, autor C. Pațilea);

-1995 și 1996: Anuarul cartofililor din România;

-2008: „Un primar pentru mileniul III. Centenar Nicu Albu” (C. Pațilea și colaboratorii);

-2010: „Mitologie și creștinism la Muntele Ceahlău” (Daniel Dieaconu, Viorel Nicolau ș.a.);

-2011: „Bicaz 400. Orașul mării dintre munți” (Viorel Nicolau, Ion Asavei);

-2013: „Mănăstiri și schituri din Județul Neamț. Cartea poștală ilustrată” (Constantin Pațilea, Viorel Nicolau, Daniel Dieaconu);

-2013: „Pelerin în Județul Neamț” (Daniel Dieaconu, Constantin Pațilea, Viorel Nicolau);

-2014: „Târgu Neamț. În oglinda timpului” (Constantin Pațilea, Viorel Nicolau);

-2014: „Bicazul care a schimbat Valea Muntelui” (Constantin Pațilea, Viorel Nicolau);

-2014: „Județul Neamț în cărți poștale ilustrate” (carte editată sub egida Asociației Filateliștilor Neamț);

-2014: „Istoria și poveștile de lângă noi” (lucrare editată sub egida Asociației Filateliștilor Neamț, coordonată de Daniel Dieaconu);

-2014: „Personalități nemțene. Nicu Albu” (Constantin Pațilea, Viorel Nicolau);

-2014: „Pași prin Neamț. Ghid istorico-turistic” (Viorel Nicolau, Daniel Dieaconu, Pațilea Constantin);

-2014: „Manualul colecționarului de medalii” (Constantin Pațilea).

Cât despre această lucrare, unde cei doi sunt autorii vedetă, ni se pare edificatoare „Nota introductivă” :

„Prezenta lucrare reprezintă gestul de recunoștință al colecționarilor de ilustrate față de cel care și-a dedicat viața artei fotografice și a lăsat posterității o operă nepieritoare și inestimabilă ca valoare, imaginea complexă, unică și fidelă a Văii Bistriței, așa cum se prezenta ea în prima jumătate a secolului al XX-lea. Poate fi folosită în orice activitate de propagandă turistică sau culturală, în munca de organizare a colecțiilor sau cea de elaborare a exponatelor de cartofilie.

În mod justificat nemțenii își revendică dreptul asupra operei artistului, atât pentru faptul că s-a născut pe vechiul teritoriu al Județului Neamț, cât și pentru că și-a desfășurat cea mai mare și prolifică parte a activității la Piatra-Neamț.

Suntem conștienți că despre Cavalerul Văii Bistriței s-au publicat și se vor mai publica studii și cărți mult mai elaborate, pe măsura meritelor de neegalat ale artistului, dar este și obligația beneficiarilor artei sale, colecționarii pasionați de vederi, de a-i aduce și omagiul lor.

Să considerăm acest lucru ca o modestă reparație întârziată, făcută astăzi față de nedreptățile pe care le-a suportat inegalabilul nostru înaintaș în ultima parte a vieții din partea unui regim autoritar, dușman al libertății de creație a artiștilor.

 

Din partea Clubului Colecționarilor Piatra-Neamț

 

Constantin Pațilea                        Viorel Nicolau”

La fel de importantă este şi Nota finală intitulată Opera artistică a lui Ad. A. Chevallier:

„A fost atras încă din copilărie de frumuseţile spaţiului geografic şi spiritual al Văii Bistriței, o adâncă înrâurire datorându-i-o mamei sale. Faptul că s-a născut și a trăit cei mai mulți și mai frumoși ani ai vieții pe aceste meleaguri, i-a prilejuit o bună cunoaștere și înțelegere a vieții, ocupațiilor și obiceiurilor locuitorilor cu care a fost permanent în contact, adăugând sentimentelor de adâncă dragoste pentru natură și oameni, instrucția și măiestria sa artistică. A surprins prin arta sa o mare diversitate de imagini, peisaje, activități specifice bistrițenilor – multe dispărute astăzi – forme ale vechii arhitecturi țărănești, frumusețea costumelor tradiționale, obiceiurile rurale, trăsăturile localnicilor. În mod deosebit, a imortalizat îndeletnicirile feminine din zonă. A lăsat pentru urmași, cea mai importantă colecție foto-documentară despre locuitorii și locurile natale. Adevărate imagini document se referă la Regele Ferdinand, Regina Maria, generalul Berthelot, compozitorul George Enescu.

Studiind uriașa zestre foto-documentară de imagini lăsată moștenire urmașilor – fotografii, cărți poștale, clișee pe sticlă (90×120 mm), de cele mai diverse dimensiuni și nuanțe, păstrate astăzi cu grijă atât în colecții particulare, cât și în muzee, nu facem decât să le sistematizăm și să le grupăm pe cele mai importante și reprezentative tematici, așa cum apar ele în viziunea colecționarilor de cărți poștale ilustrate. Lucrarea nu poate fi nici pe departe exhaustivă, căci permanent se vor afla noi lucruri și noi piese de colecție datorate artistului Chevallier.”

Viaţa artistului fotograf, rapsod al plaiurilor nemţene, este redată sobru, dar emoţionant şi se încheie cu o propunere demnă de urmat de către autorităţile publice nemţene, mai ales că municipiul Piatra Neamţ suferă o „criză acută de statui”:

Pentru opera sa, Chevallier a fost ales cetățean de onoare al Municipiului Piatra-Neamț. S-ar cuveni ca pe locul în care a funcționat studioul sau atelierul său fotografic de lângă Colegiul Național „Petru Rareș”, să fie ridicat un bust al artistului, sau măcar să se instaleze o placă omagială care să ne amintească faptul că ”în acest loc s-a aflat atelierul fotografic al lui Ad. A. Chevallier între anii 1922-1944, furnizor al Curții Regale, neîntrecut ilustrator al chipurilor, portului, obiceiurilor, activităților și tradițiilor locuitorilor Văii Bistriței, care a lăsat pentru urmași cea mai importantă colecție foto-documentară despre locuitorii și locurile sale natale”.

Mărturisesc că nu am mare încredere în utilitatea şi mai ales în etica unor ONG-uri adesea forme mascate de căpătuială.

Dar trebuie să recunosc faptul că Clubul Colecționarilor Piatra-Neamț ce funcționează în cadrul Asociației Filateliștilor Neamț, mă contrazice violent, prin performanţe şi utilitate publică. Aş face şi eu o propunere şi anume aceea ca ori de câte ori are loc o iniţiativă în legătură cu trecutul Neamţului, al municipiului Piatra-Neamţ acest club să fie un consultant obligatoriu, de specialitate.

Monografia „Adolphe A. Chevallier „Cavalerul Văii Bistriței”. Viața și opera în imagini a unui mare artist de pe meleagurile nemțene” este o lectură obligatorie pentru cel care, turist sau localnic, trece prin Neamţ.