Ă, ă
Ărarul

Ararul – ilustratie de George Romila

Ărarul
Îţi aduce norocul cu carul.
E verde şi miroase
Ca mătasea, ca mărarul.
N-are oase;
Are mişcări armonioase;
Nu ştii de e pasăre sau nor,
Erbivor sau răpitor;
Noaptea, pe lună, vine la tine
Şi-i cea mai ascunsă dintre jivine.
I se mai spune vărarul:
E alb, se şopteşte, ca varul;
Nu ştii unde îşi cloceşte oul;
În munţi îi ghiceşti doar ecoul…
Se hrăneşte cu flori de cais
Şi îl vezi doar în vis.
Cineva l-a zărit,
Într-un asfinţit,
În grădina lui Ion:
Semăna cu un şarpe, cu un scorpion,
Cu un duh albastru, cu un cameleon.
Dacă vezi ărarul,
Nu mai cunoşti amarul.
Fetele ce se duc să se culce,
Simt pe buze
Gust de măr dulce;
E leac pentru prunci,
Pentru lehuze…
Şi atunci
De ce să nu ocroteşti ărarul
Negru ca smoala, alb cum e varul?

Lucian Strochi