Maxima zilei: Gheara, ciocul şi ochiul vorbesc mai mult despre păsări decât penele.

Ghicitorile sunt metafore subtile, adânci, dar şi jocuri de inteligenţă.

Gingaşa libelulă este un asasin redutabil în lumea insectelor.

Glasul mut al animalelor e mai plin de reproşuri şi de mulţumiri decât cel verbal al omului.

Gloria înseamnă memoria exacerbată a celorlalţi şi slăbirea propriei tale memorii.

Gluma acuză o criză a seriozităţii pe care încearcă să o rezolve terapeutic.

Gluma şi râsul nu exclud luciditatea. Dimpotrivă.

Golul asigură stabilitatea. Gândiţi-vă la un sac sau la un balon.

Golul e mai instabil decât plinul.

Gramatica ucide poezia, dar nici poezia nu se lasă mai prejos. Astfel abaterile devin licenţe.

Gravitaţia înseamnă, paradoxal, lumină.

Grăuntele se poate confunda uneori cu sămânţa, dar e mai încăpător decât ea. O dovadă: grăuntele de sare.

Greşeala mărturisită e pe jumătate iertată. Mă interesează cealaltă jumătate.

Greşelile pot umaniza un demers, dar pot anula rezultatul final.

Greu ca plumbul. Se vede că pe vremea când au făcut aprecierea asta, oamenii nu ştiau mare lucru despre mercur, aur, argint, platină şi nici nu auziseră de osmiu. De unde se vede că, din când în când, şi expresiile ar mai trebui schimbate.

Greutăţile vieţii l-au făcut să ia în cele din urmă totul în mai uşor. La fel se întâmplă şi cu halterofilii.

Gunoaiele ascund multe lucruri interesante: în primul rând multe secrete.

Gusturile nu se discută, ci se dispută.

Gusturile, culorile şi femeile nu se discută. Se acceptă.

Haina îl îmbracă pe om. Dar îl şi dezbracă.

Haina să-ţi fie comodă, nu scumpă. Aşa nu vei fi niciodată stânjenit de ce porţi.

Hainele sunt făcute pentru a acoperi goliciunea şi de a excita imaginaţia.

Halley nu a descoperit cometa care îi poartă numele. În schimb a descoperit lucruri mai importante, pentru care merita cu prisosinţă Premiul Nobel.

Handicapaţii sunt acele persoane care încă nu au ajuns în posturi importante.

Hârtia este uneori un turnesol: roşeşte, se albăstreşte. Uneori, mai rar, se albeşte.

Hârtia nu roşeşte, dar se înălbăstreşte.

Hârtia suportă orice. Chiar şi o capodoperă.

Hong-Kong. O ţară – două sisteme. Două ţări – un sistem. De fapt, nici una nici alta: un oraş – un univers.

Hotarele nu pot fi naturale, ci doar administrative. Numai oamenii pot împărţi un fluviu în două…

Hotarul adevărat e între inimi, nu între pământuri.

Lucian Strochi