Maxima zilei: Iadul e pavat cu intenţii bune. Bine că nu e desfundat, ci probabil asfaltat. Apropo, pe câte benzi se circulă?

Huzurul e la fel de primejdios ca sărăcia. În primul rând pentru că te dezarmează şi te moleşeşte.

I s-a cerut să caute adevărul şi spre surprinderea tuturor l-a şi găsit.

I s-a făcut urât de atâta iubire pentru frumos.

I-am compătimit în copilărie pe australieni pentru că trăiau cu capul în jos. Acum îmi dau seama că sentimentul era reciproc.

Iarna făpturii mi-e cald şi tihnit bârlog pentru suflet.

Iartă-ţi duşmanii. Vei scăpa de ei, dar şi de anumiţi prieteni.

Iată câteva rânduri despre carte: E lumea-nchisă toată într-o carte/Nu-i ştiu nici titlul, nimic despre-autor; Vag, aurite cuvinte pe cotor /Şi-un fir de sânge paginile-mparte.

Iată o frumoasă declaraţie de dragoste: mi-ai spus iată m-arunc în tine/ străveziule/ ca de pe fereastră.

Icoanele sunt pozele de pe cartea de identitate a unor sfinţi. (din gândirea unui copil)

Ideal ar fi să ai inima fierbinte şi mintea rece. Invers, ar fi catastrofal.

Ideal ar fi să fii cu capul în nori şi cu picioarele pe pământ.

Idealul e acel lucru pe care îl doreşti, lupţi pentru el, dar nu-l câştigi niciodată. Pentru simplul motiv că nu-l poţi atinge.

Idealul e ca un deal pe care ai urcat şi atunci îţi dai seama că trebuie să şi cobori. (din gândirea unui copil)

Ideea de unu induce şi necesitatea pluralului. Şi invers.

Ideea e un permanent balans între paradox şi conformism.

Ideea este acel metal ductil, de culoare argintie, care nu se corodează şi nu se oxidează.

Ideile aparţin unei persoane şi tuturor. Precum un cont al tău dintr-o bancă. Nu vei şti niciodată cine îţi foloseşte la un moment dat banii. De fapt nici nu te interesează, atâta timp cât pentru complicitatea ta primeşti dobândă.

Ideile nu pot fi principale sau secundare. Ideile sunt idei – pur şi simplu.

Ideile nu se înmulţesc nici ca icrele, nici prin sciziparitate, nici prin butăşit şi foarte rar prin însămânţare.

Ideile nu se prind precum peştii, dar e adevărat că uneori trebuie să ai ceva răbdare până te vor prinde ele.

Ideile se ascund printre lucruri, dar nu se amestecă niciodată cu ele.

Ideile se schimbă adesea, părerile foarte des, convingerile uneori, adevărurile niciodată.

Ideile spun multe despre un om, dar să nu uităm că adesea ele sunt împrumutate şi că până la urmă tot caracterul e definitoriu. Sau poate lipsa de caracter…

Ideile sunt precum cremenea: din ciocnirile lor sar scântei. Uneori chiar fulgeraţii, foarte rar câte un fulger globular.

Ideile trebuie să fie transparente, nu neapărat luminoase.

Iepurele nu poate aspira la titlul de măgar. A avea urechi lungi se pare că nu e întotdeauna de ajuns.

Iertarea e vânătaia de pe buza pe care tocmai ai muşcat-o prea tare. Sau poate iertarea e iubire!?!

Iertarea trebuie să vină din înţelegere şi nu din trufie.

Ignoranţa costă la fel de mult ca educaţia. Aşa că eşti liber să alegi.

Lucian Strochi