Maxima zilei: Inorogul e un animal pe cale de dispariţie din cauza imaginaţiei tot mai sărace a oamenilor.

Iniţierea e drumul spre desăvârşire. E drept că uneori trece şi prin moarte.

Iniţierea e un act strict individual, chiar dacă e colectivă.

Injuriile, dar şi vorbele prea frumoase obosesc, dacă sunt prea mult repetate.

Inocenţa e mai aproape de credinţă decât de prostie.

Insectele văd florile în ultraviolet. Văd alte flori, alte culori. Dar cine stabileşte că numai noi avem întotdeauna dreptate?

Insolenţa şi impertinenţa lui stârneau întotdeauna priviri admirative şi chiar aplauze. Păreau atribute nobile.

Inspiraţia trebuie să aibă surse, pentru a avea resurse.

Inspiraţie înseamnă a respira un mister.

Inteligentul e acel om care nu manifestă deloc un sentiment gregar, deşi îşi pune ideile la dispoziţia tuturor.

Inteligenţa aduce profunzimea, iar sentimentul – adâncimea fiinţei umane.

Inteligenţa e stereotipă, prostia – fascinantă prin posibilităţi.

Inteligenţa este cea mai mare provocare făcută naturii.

Inteligenţa înseamnă să înveţi din greşeli. Înţelepciunea constă în a transforma un eşec într-o victorie.

Inteligenţa realizează un singur lucru important: transformă un eşec într-o victorie. Dacă nu reuşeşte totuşi, transformă eşecul într-o experienţă utilă.

Intenţia este primul stadiu al laşităţii.

Intuiţia e importantă pentru că rezolvă adesea problemele înainte ca ele să fie puse.

Intuiţia e o pregândire. Greşeşte foarte rar, mult mai rar decât gândirea. Pentru că nu există factori perturbatori.

Intuiţia e sora geamănă a imaginaţiei, dar născută cu puţin timp înaintea ei.

Inventatorul este acel individ dubios care a crezut întotdeauna că se poate, când toţi ceilalţi şi chiar legile fizicii spuneau că nu se poate. Şi din păcate, el a avut dreptate.

Invenţiile sunt adesea rodul neglijenţei sau al unor greşeli. De exemplu sugativa.

Invidia e primul semn al înfrângerilor tale în faţa vieţii şi a oamenilor.

Invidia e trena gloriei: nu o împiedică, dar o urmează pretutindeni ca o umbră.

Invidia e vara bună a urii.

Invidia este ca un drog: îţi turmentează simţurile şi incendiază creierii. În plus, creează dependenţă.

Invidia este o dublă hiperbolă: augmentativă şi diminutivală. Măreşte meritele proprii şi le micşorează drastic pe ale adversarului.

Invidia înseamnă neputinţă; e o palmă pe care ţi-o dai singur.

Invidia nu a generat capodopere, nici măcar în specia pamfletului.

Invidia nu are nimic cu vidia, dar e la fel de percutantă.

Invidia poate fi sugrumată doar de o prietenie foarte puternică.

Lucian Strochi