Maxima zilei: Înţelepciunea înseamnă să fii înţelept între înţelepţi, nebun între nebuni, prost între proşti.

Între un nud superb pictat de un maestru şi o femeie urâţică, aleg femeia.

Între un prieten şi un duşman diferenţa poate fi doar de o sprânceană.

Între un savant şi Dumnezeu e doar o diferenţă terminologică pentru acelaşi adevăr: savantul vorbeşte de legea gravitaţiei, iar Dumnezeu de legea atracţiei (iubirii) universale.

Într-o adevărată operă de artă mâna, mintea şi inima se confundă.

Într-o comodă se pot găsi tot felul de lucruri incomode.

Într-o lucrare ştiinţifică, bibliografia şi notele de la subsol trebuie să întreacă cu mult opera propriu-zisă. În caz contrar, opera s-ar putea să fie genială.

Într-o pădure falnică, focul cel mare porneşte de la câteva vreascuri uscate.

Într-un coşmar, mă-nconjurară biblioteci,/Cu cărţi închise ca pumnale-n teci. A nu putea deschide o carte, iată un coşmar absolut.

Într-un duel pot fi mai multe situaţii: să moară unul dintre combatanţi, să moară amândoi, să nu moară niciunul, să întârzie vreun martor sau să plouă atât de tare, încât dueliştii să fie obligaţi să poarte umbrele.

Într-un om, numărul vorbelor e mai mare decât numărul faptelor. Normal. Şi într-un pom, numărul frunzelor e mai mare decât cel al fructelor.

Într-un pat îngust e bine să dormi singur.

Înţelepciunea este inteligenţă macerată. Inteligenta e frumoasă ca o floare, dar tăria florii se concentrează în esenţe.

Înţelepciunea ne face să nu confundăm simplitatea cu simplismul.

Înţelepciunea nu se confundă cu cultura.

Înţeleptul este acel şofer care conduce în siguranţă pe un drum cu polei, pe o ceaţă densă, un drum cu şoferi indisciplinaţi care încearcă depăşiri riscante şi cu căruţaşi beţi care îşi bat în neştire caii scăpaţi de sub control. La care se mai poate adăuga şi o ambulanţă aflată în misiune.

Înţeleptul îl aplaudă pe nebun. Şi are motive. Nebunul îl aplaudă pe înţelept şi are motive. Iar motivul comun este acela că fiecare se crede celălalt.

Înţeleptul învaţă multe de la un prost; un prost nu învaţă nimic de la un înţelept.

Înţeleptul nu trebuie să creeze lucruri noi, ci să aleagă corect între lucrurile deja existente.

Înţeleptul nu va pune niciodată punct la sfârşitul unei propoziţii, ci o virgulă, un semn de exclamare sau un semn de întrebare.

Înţeleptul se deosebeşte de nebun pentru că ştie că nu e nebun, dar că o poate face pe nebunul. Iar când e nebun ştie că e nebun.

Înţeleptul şi beţivul merg pe un singur drum şi pe mai multe căi.

Înţeleptul va găsi mai multe direcţii pentru drumul pe care tocmai merge.

Înţeleptul va găsi şi ceea ce nu caută.

Înţelepţii care greşesc sunt toată speranţa proştilor, unica lor şansă.

Înţelepţii sunt adesea trişti; ignoranţii – niciodată. Şi cu toate astea, nimeni nu vrea să fie ignorant.

Înţelepţii ştiu anumite lucruri. Proştii le ştiu pe toate.

Înţelepţii veritabili sunt foarte puţini. Dar, ca să fim drepţi, şi nebunii veritabili sunt foarte puţini.

Învaţă să-ţi oblojeşti singur rănile. Uneori spitalul e prea departe, alteori rana nu e a sufletului, alteori rana te-ar putea trăda.

Învaţă-i şi pe alţii ceea ce ştii tu şi ei te vor preţui, pentru că te vor înţelege.

Lucian Strochi