Ştiind-o de multă vreme pe Oana Gavriliu, întâi elevă la Şcoala nr. 3 şi apoi la Liceul Petru Rareş, născută la Piatra-Neamţ în 1971, risipindu-şi generos talentele între poezie, matematică , fizică şi desen, fiică spirituală a Bârladului prin mamă (colegă cu poetul Cezar Ivănescu şi apoi o profesoară de muzică), n-aş fi bănuit, până la expoziţia intitulată oarecum neutru „Grecia, în ulei şi acuarelă”, deschisă în 25 octombrie 2012 la Biblioteca Judeţeană „G.T.Kirileanu” că artista are puternice legături spirituale cu Grecia, deşi, chiar la o analiză simplă, numele ei permitea o asemenea genealogie ,Gavriliou fiind un nume grecesc frecvent (şi chiar Oana, derivat de la Ioana şi el prenume des întâlnit la elini şi greci, – îl purta chiar soţia fostului preşedinte Tsatos, cu toate că grafia obişnuită e cu doi de „n”).

Există şi alte raţiuni pentru opţiunea tematică a Oanei: în fond Grecia rămâne leagănul culturii europene (Oana Gavriliu a citit mult, ar o cultură clasică structurată temeinic) şi, desigur, turismul – un factor puternic de cunoaştere şi de exerciţiu de fidelitate, de admiraţie şi de iniţiere.

Activitatea expoziţională a Oanei Gavriliu este bogată, având 13 expoziţii personale în 12 ani (2000-2012), 26 de expoziţii colective în Piatra-Neamţ, Iaşi, Târgu-Neamţ, Bârlad, Alba Iulia, precum şi o participare remarcabilă la atelierele şi concursurile de creaţie din Piatra-Neamţ, Brăila sau Galaţi, frecventarea unor Cercuri de pictură (conduse de profesorii Constantin Nicolianu din Iaşi şi Arcadie Răileanu din Piatra-Neamţ).

Absolventă a Facultăţii de Confecţii-tricotaje a Universităţii din Iaşi, masterand în specialitatea Management organizaţional şi al resurselor umane, între 2007-2009, colaborator al cotidienelor locale Ceahlăul şi Realitatea nemţeană (1995-2000), Oana Gavriliu rămâne însă un artist complex şi complet, manifestându-şi talentul incontestabil pentru designul vestimentar, pentru grafică(de neuitat siluetele ei feminine – adevărate modele perfecţioniste) şi, mai nou, pentru acuarelă şi ulei.

Ultima ei expoziţie, dedicată Greciei, cuprinde acuarele şi uleiuri, artista realizând crochiuri nervoase, rapide, esenţializate: un munte, marea, un golf, o casă o stâncă, un măslin, ca şi cum s-ar pregăti pentru un exerciţiu de rememorare, călătorul (iniţiat şi iniţiatic) urmând a ne povesti despre minunile Eladei. Reuşita certă a expoziţiei constă în poezia de atmosferă, sinestezică (simţim mirosul sărat al mării, parfumul leandrului sau al trandafirului, gustul anticipat al unei lămâi sau al unui peşte proaspăt prins şi pus pe jar, auzim spargerea valului de ţărm, privim imensitatea mării sau a cerului, pipăim duritatea peisajului grecesc, inconfundabil), într-un simbolism sever, precis, perfect asumat (muntele Athos, crucea, marea, cerul, simboluri ale deschiderii, ale infinitului sau ale labirintului).

Regăsim în acuarelele Oanei Gavriliu o Grecie neindustrializată, dominată de măslin, simbol naţional al grecilor, a nu se uita opţiunea elenilor: măslinul contra calului lui Poseidon – cum aflăm dintr-un cunoscut mit.

O uşă albastră (celebrul albastru al Eladei, unic, medie aritmetică între un albastru ceruleum şi unul ultramarin) domină un tablou ce se regăseşte şi pe afişul expoziţiei, o casă tradiţională cu un număr incredibil de ochiuri de ferestre (nu mai puţin de 18!), cu un val al ţiglelor amintind celebrul motiv al valului grecesc, câteva naturi statice (cu maci şi spice de grâu, cu trei fructe galbene şi cinci flori roşii, metafora preferată fiind marea în toate ipostazele, refugiată în golf şi păzită de munte şi de un ţărm verde, o marină cu un soare însângerat şi o mare violetă şi violentă, o simfonie în albastru, conciliind marea cu cerul, o natură sălbatică, primitivă, dar primitoare – iată câteva dintre subiectele alese de pictoriţă.

Semnele urbanităţii sunt rare (o intrare în parc –e drept subiectul e reluat şi într-o variantă în ulei), un parc cu alei şi terminat cu coloane, o biserică cu clopotniţă şi una cu şapte semisfere, un drum spre golf, un Y întors.

Sensibilă, graţioasă, serioasă, profundă, pictoriţa Oana Gavriliu tinde să devină un artist complet, supunându-şi cu talent tehnicile şi formele subiectelor evocate, cucerind lent, dar sigur, suprafeţele cartonului sau ale pânzei.

Lucian Strochi