Maxima zilei: Ochiul este singurul lucru perfect pe care l-a creat până acum natura: este şi nu este lumină, este şi nu este oglindă, este şi nu este iubire, este şi nu este gândire, este şi nu este înţelepciune.

Obiceiurile sunt adevărurile unui popor.
Obiectivitatea poate fi subiectivă. Reciproca e şi ea valabilă.
Obişnuieşte-te cu puţin şi vei avea întotdeauna prea mult.
Obişnuinţa poate fi cel mai mare duşman al omului. Dar, e drept, e şi cel mai comod.
Obişnuinţa salvează lucrurile de la uitare, dar şi le îngropă în nepăsare.
Obişnuinţa şi uitarea sunt două minuni dumnezeieşti pe care nimeni nu le-a preţuit prea mult vreodată.
Oboseala e plăcută numai atunci când faci ceea ce aţi place. Valabil atât pentru muncă, cât şi pentru dragoste.
Obsesia e un vis îngheţat.
Obstacolele sunt acele lucruri oribile, inacceptabile pe care le întâlneşti în drumul tău care ar trebui să fie perfect, lin şi fără ocolişuri.
Ochiul cântăreşte mai bine  şi mai rapid decât spinarea.
Ochiul e frumos şi din cauza pleoapelor, genelor şi sprâncenelor. Cu alte cuvinte, să nu neglijăm „detaliile”.
Ochiul fură mai repede şi mai abil decât mâna.
Ochiul nu poate fi închis niciodată.
Ochiul ţese lumină în jurul fiecărui lucru.
Odată cu cuvintele, mor şi lucrurile.
Oglinda cea mai fidelă a ta o poartă duşmanii, nu prietenii.
Oglinda e singura fotografie care nu are trecut.
Oglinda reflectă totul, mai puţin ideile.
Omul a devenit religios, atunci când a realizat că poate muri. Şi atunci şi-a mai acordat o şansă.
Omul ar trebui să muncească numai când s-ar plictisi prea mult.
Omul are datoria de a inventa măcar câteva cuvinte. Sau a le pune pe cele vechi în câteva situaţii inedite. Sau a scrie măcar un rând despre care să poată spune că e al său.
Omul are iluzia că dacă merge drept, e moral şi dacă merge înainte, progresează.
Omul are prea multe găuri – cred indienii. Depinde cum le foloseşti – spun europenii.
Omul deştept o poate face oricând pe prostul. Din păcate şi reciproca e valabilă.
Omul e acea fiinţă care ezită mereu între cuvânt  şi faptă.
Omul e adesea mai înalt când e în genunchi decât atunci când e în picioare.
Omul e atât de egoist, încât l-ar transforma şi pe Dumnezeu în sclav, dacă ar putea.
Omul e atât de inteligent, încât împrumută soluţii tehnice şi de la cele mai neînsemnate insecte. A creat pentru asta şi o ştiinţă: bionica.
Omul e ca vremea: schimbător, capricios, mohorât, frumos – într-un cuvânt: probabil.

Lucian Strochi