LA CASA PRIETENIEI NEAMŢ – CHAMPAGNE –ARDENNE
EXPOZIŢIA PICTORULUI BOTOŞĂNEAN FLORIN PRODAN

Până la 15 iulie 1997, Casa Prieteniei Neamţ – Champagne – Ardenne găzduieşte expoziţia de pictură a pictorului botoşănean Florin Prodan.

Expoziţia cuprinde 37 de lucrări, de dimensiuni medii şi mari (ulei pe pânză).

Florin Prodan este un antidesciptiv. Pictorul are încredere în natură, natura devenind treptat unicul subiect-obiect al pânzelor sale. Esenţializată la forme aproape primare (o baltă, un râu, un pâlc de copaci, o mlaştină, o fâşie de cer), natura se umanizează brusc, deşi prezenţa omului e abia ghicită(un dig, o casă, o biserică). Tonurile sunt calde, atent şi subtil distilate.

Florin Prodan este un pictor al vibraţiei. Natura înseamnă ritm, un ritm plastic, cu valenţe cosmice. Lirismul său reface spaţii matriciale, arhetipale, fiecare tablou fiind o engramă, o amprentă a unei realităţi izvorâte din copilărie.

Prin delicateţea tuşei, uleiurile sale se apropie de virtuţile acuarelei. Doar centrul de interes care uneori poate fi recuperat din planul secund e păstos, dens, nervos. Titlurile tablourilor sunt simple, descinzând parcă din pastelurile lui Alecsandri: Lunca, Margine de sat, Iarna, Sfârşit de ploaie, Casa bunicii, Lacul, Desiş, Toamna.

Florin Prodan vine din şcoala moldavă a zugravilor de subţire. Cel mai apropiat de el e regretatul Gheorghe Mocanu.

N-aş vrea să se creadă însă că pictorul botoşănean nu inovează. Numai că, deşi reuşitele nu lipsesc, pictorul se vrea mult mai patetic şi mai puţin anecdotic.

Sigur pe sine, Florin Prodan vine dintr-un vis absolut al unei materii eterne, dincolo de apariţia omului. O natură virgină, dar nedramatică, în care recunoşti spinarea obcinilor bucovinene.

Pictura sa poate fi de oriunde, imaginaţia sa re compunând natura, reţinând nu doar esenţialul, ci şi afectivul.

Florin Prodan ne oferă o lecţie a privirii. Paradoxal, natura devine un cristalin, iar propria noastră sensibilitate, retina.

Lucian Strochi