Prin amabilitatea Asociaţiei „Etoile de Fond” (preşedinte: dr. Denis Apell), un grup de cinci artişti francezi din Strasburg au expus, timp de o săptămână, la Casa Prieteniei Neamţ – Champagne –Ardenne, lucrări de mari dimensiuni, realizate în tehnici diverse.

Marie-Christine Wohlfahrt a expus un vitraliu gravură, de fapt o Carte cu o copertă de lemn traforată (un nud –amorul profan) şi un vitraliu, vag influenţat de pictura lui Mondrian (amorul sacru), amintindu-se de acele picturi licenţioase din pivniţele Vaticanului, acoperite pudic cu vitralii.

Agnieszka Oleszkiewicz ne incită cu o Apariţie nocturnă (ulei pe pânză), o evocare a iubitei prin proiecţia prototipului ideal pe creier. Sinapse, axoni, neuroni, sânge – o realitate anatomo-fiziologică peste care se suprapune conturul esenţial al Femeii.

Frank Wohlfahrt propune o Compoziţie cu multiple decodări: una biblică (Femeia lui Putifar), una eternă (femeia originară –asistând la desprinderea de trup şi suflet a fiului, ajuns la tinereţe) şi una a efemerităţii (lupta – revoluţiile revendicându-şi întotdeauna o femeie pentru a prelua în simbol toate dramele individuale.

O lucrare subtilă, ansamblu-lemn pictură ne prezintă Laurent Pierson (Reculegere): citită la prima vedere, opera are un decodaj clar: tema crucificării, eroul ajuns sfânt martir. Un detaliu (un rost, botul unei corăbii) relativizează totul: lemnul devine pânză, pânza unei corăbii, stâlpul crucii –catargul, catargul – un arbore al vieţii. Ansamblul a fost receptat cu căldură, de vină fiind şi aprehensiunea românilor spre acel material prin excelenţă plastic – lemnul – care a permis o adevărată civilizaţie la noi.

În fine, cel care a cules toate elogiile, nu doar pentru că a fost de faţă, ci pentru că realmente este un pictor de valoare europeană recunoscută, englez-canadianul naturalizat în Franţa, Roger Dale, a emoţionat asistenţa printr-o lucrare amintind de hiperrealismul american şi de Hans Hartung, o confruntare cer/apă, asistată de o pădure, cu lacul devenind cascadă şi cu şuvoaiele de apă despletindu-se în culori primordiale.

De altfel, Roger Dale a făcut şi o demonstraţie de forţă: probând calităţi de excelent desenator, el a oferit vizitatorilor trei ipostaze ale bisericii Sf. Ioan (exterior, interior, biserică plus turn), o lucrare fiind oferită municipalităţii Piatra-Neamţ şi două lucrări (ulei pe pânză) – Bâtca Doamnei şi Lacul, semn că peisajul nemţean nu l-a lăsat indiferent.

Această expoziţie (eveniment de marcă, după ştiinţa noastră – prima expoziţie de acest fel în judeţul Neamţ după ’44), s-a bucurat de un real succes din partea publicului român. (Nu spun nemţeni, întrucât expoziţia a fost vizitată şi de bucureşteni, clujeni, ieşeni etc.).

La rândul lor, francezii au promis o „recidivă” şi chiar un schimb cultural cu artişti de pe aceste meleaguri.

Lucian Strochi