Maxima zilei: Poţi începe un lucru în mai multe feluri, dar, de terminat, termină-l într-un singur fel. Cu alte cuvinte, pentru a ajunge în vârful unui munte ai mai multe poteci, dar vârful muntelui e unul singur.

Poţi fi ridicol chiar îmbrăcat extrem de elegant. Gândiţi-vă la un tip în frac plimbându-se într-o colonie de nudişti. Şi reciproca e valabilă.

Poţi fi urât din două motive: ori ai făcut ceva reprobabil, ori ai realizat ceva ce alţii nu pot să realizeze.

Poţi intra într-o poveste, dar ai grijă ca ea să nu devină fabulă.

Poţi întoarce uşor ceasul şi mult mai greu timpul.

Poţi măsura cu degetul, cu palma, cu cotul, cu pasul, cu privirea. Dar cel mai bine e cu capul.

Poţi oferi unui om bani sau speranţe, nu şi noroc.

Poţi opri focul, apa, vântul şi gurile oamenilor? Poţi. Dar depinde cu ce costuri.

Poţi prevedea poziţia exactă, în fiecare clipă, a limbilor flăcărilor dintr-un foc?

Poţi rata totul, mai puţin propria ta ratare.

Poţi recupera lumina unei lumânări?

Poţi să ai o minte strălucită şi să fii un personaj tenebros.

Poţi să faci ceea ce vrei, dar ai grijă să nu te răneşti prea tare.

Poţi să spui orice despre mine, dar nimic nu e valabil fără acceptul meu.

Poţi să-ţi ierţi duşmanii, dar numai după ce i-ai euthanasiat.

Poţi scrie pe orice, dar nu poţi scrie orice.

Poţi şti multe lucruri. De înţeles e mai greu. Altfel spus: ştim întotdeauna mai multe lucruri decât le înţelegem.

Poţi trăi fără iubire, dar atunci trăieşti doar pe jumătate.

Poţi trece şi pe lângă un sac cu galbeni aflat pe mijlocul unui pod, dacă te ţii pe balustradă şi mergi cu ochii închişi. (după Anton Pann)

Poţi ţine mai mulţi pepeni într-o mână, cu o condiţie: pepenii să fie într-un sac.

Poţi vinde nisip şi în Sahara. Depinde de cum e ambalat.

Poziţia dungilor te poate face marinar sau puşcăriaş (auzită).

Prea adesea lumea seamănă cu o piaţă abundentă unde se poate vinde şi cumpăra orice.

Prea multă odihnă pentru om e ca rugina pentru fier.

Prea multe fronde şi prea multe funde.

Prefer o femeie misterioasă uneia frumoase.

Prefer ruinele unei cetăţi medievale intacte. Ruinele îmi povestesc despre cum erau şi trăiau oamenii cândva, iar o cetate nu e decât o clădire insalubră, plină de igrasie, care alungă brutal inspiraţia şi visarea.

Prefer să fiu consilier şi nu expert. Titlul de consilier pare mai modest, dar se plăteşte mult mai bine.

Prefer să fiu imperfect într-o lume perfectă, decât perfect într-o lume imperfectă.

Prefer să mor ca Icar decât să nu fi avut niciodată ideea zborului.

Lucian Strochi