Echidna – ilustratie de George Romila

E, e
Echidna

Se lăfăie pe pernă,
Într-o cavernă,
Din Sicilia,
Cicilia
Sau Peloponez.
Are un singur crez:
„Vreau să procreez
Copii fără de număr,
Să nu-i pot, nici eu, să-i număr;
Sunt jumătate femeie, jumătate şarpe,
Născută în noapte în muzici de harfe;
Chiar dacă, pentru gustul vostru,
Sunt un monstru.

M-am unit doar cu semizei:
Nu-mi plac nici oameni, nici zei;
Cu Hercule am avut trei copii frumoşi,
Chiar dacă el şi-a recuperat caii focoşi;
Cel mai mult m-am iubit
Cu Typhon, fie-i numele în veci slăvit!
Astfel au venit pe lume Ortros, câine
Frumos ca mine, bun ca o pâine;
Cerber,
Tot câine
Ce se temea doar de cer,
De-aceea s-a refugiat în Infern,
Şi apără demn, ferm şi etern
Lumile subpământene;
Am avut şi copii cu pene:
Vulturul lui Prometeu
– Alt semizeu –
Ce furase focul de la zei,
Şi apoi încă trei:
Hidra din Lerna, Himera,
Dragonul Colhidei…
Apoi mi-au venit alte idei:
Se trezise în mine şarpele, femeia
Şi, de-aceea,
M-am unit cu Orthros pentru Leul din Nemeea
Şi pentru cel cu ochi ficşi, de linx,
Legendarul, miticul Sfinx.
E drept că îi devoram pe călători
Şi asta nu o dată, ci de mii de ori,
Până când, de Argus am fost ucisă…
Ce mai vreau acum,
Când nu mai sunt decât fum,
Istoria să fie mai precisă
(Mai ales că mi-am recunoscut vina):
Sunt Echidna, nu Melusina.”

Lucian Strochi