Maxima zilei: Rădăcinile sunt esenţiale pentru o plantă. Din păcate nu se văd.

Prostul poate avea şi el umor. Atâta doar că e involuntar.

Prostul seamănă cu cerul: poate fi şi senin. Înţeleptul, niciodată.

Proştii îşi mănâncă timpul, oamenii mărginiţi îl consumă în petreceri, talentaţii îl întrebuinţează în scopuri nobile şi utile, iar geniile nu ţin seama de timp, fiind în afara lui.

Punctualitatea e o punere la punct a întârziaţilor.

Pune frâu limbii şi gurii zăbală.

Puterea de seducţie nu e doar un atribut uman: gândiţi-vă la pietrele preţioase.

Puţin de la mine, mult de la Dumnezeu. Sau invers. Am uitat formularea…

Puţine minţi rezistă la proba simplităţii.

Raiul, aşa cum e descris, fiind numai plăceri, mi se pare un iad.

Rana unei ţări trădate nu se vindecă decât cu pielea jupuită a trădătorilor săi.

Raportul de inerenţă ne arată cum definim două lucruri unul în raport cu celălalt, fără a defini ceva de fapt.

Ratele sunt ca numerele periodice: mereu cineva îţi mai poate adăuga încă o cifră.

Răspunsurile aruncă uneori în aer întrebările.

Răul nu se vindecă prin rău, după cum, din păcate, nici binele prin bine.

Răutatea e o toxină care poate fi eliminată din om, cu o condiţie: să vrea.

Războiul e chipul hidos al umanităţii. Nimic nu-l poate justifica: nu există decât războaie nedrepte şi nedemne.

Răzbunarea nu e doar o soră a urii, ci poate fi „şi un reflex de apărare” – cred unii.

Răzbunătorul să se gândească la faptul că şi cel pe care îl atacă poate fi un răzbunător.

Râsul e sănătos, dar poate ucide.

Râsul e singura boală contagioasă pe care o iei cu plăcere. Şi în plus prelungeşte şi viaţa.

Râsul îngraşă. E adevărat, dar şi prelungeşte viaţa.

Râsul înseamnă rigiditate sau abaterea de la o stereotipie. Nu credeţi? Împiedicaţi-vă de un covor şi veţi vedea reacţia celorlalţi.

Râsul ne întinereşte cu câţiva ani. Dar asta nu înseamnă să râzi tot timpul…

Râsul şi plânsul au marele merit că îi apropie pe oameni, deşi par că îi despart.

Râsul şi plânsul fac sufletul mai uşor.

Râul şerpuieşte, şarpele unduieşte. Două sinonime elegante pentru a se târî.

Realismul socialist este un basm în care se înfruntă adesea binele cu mai binele, iar atunci când binele se confruntă cu răul, acesta trebuie să fie un zmeu gras, cu ochelari şi care să fumeze trabuc.

Reclama absolută se face la un produs care nu există sau care, dacă există, s-a epuizat demult.

Reclama este perfectă dacă: faci reclamă unui produs inexistent, unui produs epuizat, unui produs despre care nu ştii ce să spui şi pe care îl prezintă un actor bâlbâit.

Lucian Strochi