Maxima zilei: Repetiţia e mama învăţăturii, dar şi mătuşa plictisului şi vara disperării.

Recunoaşte că atunci când îţi moare un duşman, dacă nu încerci un sentiment de regret, sigur vei avea unul de inutilitate.

Recunoaştem obiectele mai întâi după formă şi abia apoi după conţinut. Numai că adesea rămânem la formă.

Redacta întotdeauna doar ştiri gâtuite şi gâfâite. A devenit repede Redactor – Şef.

Refuz să fiu concubinul vieţii mele.

Religia ar trebui păstrată în patrimoniul spiritual al umanităţii şi pentru simplul motiv că ne deosebeşte de celelalte animale.

Religia desparte omul de animal. Nu am văzut până acum nici un cal făcându-şi cruce şi nici nu îmi pot imagina cum arată Dumnezeul caprelor.

Religia e o stare de spirit instituţionalizată.

Religia seamănă foarte mult cu folclorul, având toate caracterele acestuia.

Religia şi libertatea sunt două lucruri extrem de periculoase. Cele mai multe crime s-au produs în numele lor.

Religia şi limba nu sunt definitorii decât pentru popoarele mici.

Religia te face solidar cu ceilalţi, dar în primul rând cu tine.

Remuşcarea înseamnă a mai muşca o dată. (din gândirea unui copil).

Repetiţia e mama eternităţii.

Repetiţia e un proces fizic fără de care nu am putea exista. Şi nu mă refer la respiraţie…

Reputaţia clădită pe laude nemeritate e ca un castel construit pe nisip.

Respect mai mult ideile care nu sunt ale mele. Pe ele pot fi sigur: au fost verificate de atâtea ori.

Respectă oamenii măcar ca pe animale. Şi ei sunt făpturile Domnului.

Respiraţia nu înseamnă doar inspiraţie. Cu alte cuvinte, nu vă bazaţi doar pe inspiraţie.

Revoluţia e o trecere dintre două dictaturi.

Richard III era un bun şahist: avea nevoie doar de un cal şi câştiga partida.

Ridicolul aparţine de fapt aceluia care nu ştie că este ridicol.

Ridurile nu sunt neapărat un semn de inteligenţă. Nu trebuie confundate cu circumvoluţiunile.

Romanii construiau întotdeauna drumul drept, oricât de mult i-ar fi costat la început. Ştiau că în scurt timp drumul se va amortiza. Oare?!? Cred mai degrabă că nu descoperiseră linia curbă.

Romanul e o scriere cu prea multe acţiuni, prea multe dialoguri şi prea multe personaje. (din gândirea unui elev)

Romanul psihologic este o scriere în care nu se întâmplă nimic şi unde se tot vorbeşte despre ceva care s-ar putea să nici nu existe: sufletul.

Ruga e spovedanie, speranţă, suspin, zâmbet şi gând generos.

S-a dăruit oamenilor. Asta pentru că nu ştia ce să mai spună şi să facă pentru el însuşi.

S-a gândit atât de mult ce să facă, încât a adormit imediat, epuizat, fără să mai facă ceva.

S-a înecat, culegând stelele din baltă.

Lucian Strochi