Maxima zilei: Soarele se îneacă în struguri, dar e salvat de râsul băutorilor de vin.

Soacra nu-şi aminteşte că a fost şi ea noră. Sau îşi aminteşte prea bine.

Soarele e o stea văzută ca o planetă care e de fapt o sferă gazoasă. (din gândirea unui elev)

Soarele răsare oriunde, pe orice stradă, dar nu în peşteri.

Societatea e bună de la natură, dar omul a corupt-o.

Solidar e antonimul lui solitar, chiar dacă elevii le consideră paronime.

Sonetul se şlefuieşte mai greu decât diamantul.

Spaima se deosebeşte de frică pentru că prima e momentană şi ocazională, cealaltă permanentă şi profundă. Spaima presupune uimire, frica – instinct de apărare.

Spaţiul a fost creat de Dumnezeu pentru ca timpul să respire şi el în voie.

Spaţiul este mult mai vulnerabil decât timpul.

Spaţiul-limită e o noţiune prea laxă, prea vagă. (din gândirea unui elev fruntaş).

Speranţei, mire, prin cuvânt, sunt unsul.

Spionul poate fi dublu, triplu sau altceva.

Spunea: „Cred că sunt ateu. Mărturisesc însă că nu ştiu la ce templu să mă duc.”

Spune-i unei femei că e o păpuşă şi-ţi va zâmbi. Spune-i unei păpuşi că e femeie şi-ţi va zâmbi şi ea.

Spune-mi cine eşti şi cum te numeşti. S-ar puteai să fii tu fata minunată pe care o caut.

Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti. Spune-mi cu ce te înţoleşti, ca să-ţi spun ce eşti.

Spune-mi orice, numai taci!

Spune-mi pe nume. Aşa poate că mă respecţi mai mult.

Starea de poezie e un aer de pe o altă planetă ce nu o ştiu astronomii.

Statistica e bună, e infailibilă, dar prea puţin umană.

Statistica poate demonstra orice, inclusiv faptul că e o ştiinţă exactă.

Statuile păcătuiesc prin aceea că uneori seamănă prea mult cu noi.

Statul e acel infractor de drept comun care îţi cere taxe de protecţie pentru a avea dreptul să trăieşti în societate.

Sticla e un aer îngheţat, dar care nu e rece. (din gândirea unui copil)

Stratagema este o capcană a minţii.

Strămoşii ţin legătura prin noi zilnic: noi le trimitem seminţe, iar ne răsfaţă cu fructe şi flori.

Strigăm unii la alţii pentru că inimile noastre nu se mai aud, pentru că s-au îndepărtat prea mult. Dimpotrivă, vorbim în şoaptă, atunci când iubim şi inimile noastre se apropie prea mult. În rest vorbim cu voce normală. (prelucrare după Gandhi)

Studiul cel mai căutat a fost acela care afirma că sunt prea multe studii.

Subconştientul e un conştient ceva mai perspicace.

Lucian Strochi