Maxima zilei: Timpul e generos, răbdător, binevoitor şi înţelept. Dar nu te baza pe asta: timpul e adesea şi destul de capricios şi de nestatornic.

Testamentul e un act oficial pe care nu îl respectă nimeni, începând cu cel care face testamentul.

Testamentul este singura scrisoare citită cu interes de toţi şi singura scrisoare mereu contestată.

Timpul a fost blestemat de Dumnezeu să modifice toate lucrurile şi să nu iubească niciunul.

Timpul are cei mai cumpliţi dinţi. E drept că uneori îi ascunde în mecanismul unui ceas.

Timpul are mulţi copii din flori, spaţiul – niciunul.

Timpul are nevoie de spaţiu. Altfel lucrurile s-ar ciocni violent între ele.

Timpul are tot timpul la dispoziţie. De aceea e atât de greu de învins.

Timpul are valori inconstante: uneori nu costă mai nimic, alteori e inestimabil.

Timpul cristalizează în piramide, iar credinţa în biserici.

Timpul e acel Împărat Universal căruia îi suntem cu toţii supuşi.

Timpul e dat de la Dumnezeu, Spaţiul şi-l face omul.

Timpul e o gară de triaj cu mai multe şine şi cu multe trenuri venind din mai multe direcţii. Absenţa timpului ar însemna dispariţia triajului şi înlocuirea lui cu o singură şină pe care circulă toate trenurile în toate direcţiile în aceeaşi clipă.

Timpul e singurul critic de artă căruia nu-i place să se asculte.

Timpul este cel mai mare caricaturist al lumii: exagerările sale sunt pe moment insesizabile şi, în plus, nu iartă pe nimeni.

Timpul poate însemna bani, poate nu însemna nimic sau poate fi inestimabil.

Timpul şi spaţiul sunt absolut necesare universului. Fără timp lucrurile s-ar ciocni între ele, fără spaţiu nu ar avea unde să se desfăşoare.

Timpul trage mereu în noi cu o mitralieră. Pe unii îi loveşte mortal, alţii scapă nevătămaţi. Eu am fost rănit de vreo două ori, dar am scăpat deocamdată.

Titirezul crede că dacă s-a învârtit o dată, a şi reuşit în viaţă.

Toată viaţa omului este o repetare a încercărilor disperate ale omului de a nu se repeta.

Toată viaţa s-a străduit să spună ceva memorabil. N-a reuşit.

Toată viaţa şi-a propus să-şi schimbe numele în prenume şi apoi în renume. Nu a reuşit decât pe jumătate.

Toate bolile fără nume sunt fără leac, chiar dacă nu sunt întotdeauna letale.

Toate bolile se pot trata, inclusiv cele incurabile. E drept că uneori contează şi rezultatul final…

Toate calităţile umane au antonime. Prin urmare, omul se află într-un echilibru indiferent, atât emoţional, cât şi etic.

Toate cărţile sunt folositoare. Depinde de cititori.

Toate cuvintele aşteaptă în versuri mântuire şi nemurire.

Toate cuvintele sunt de spirit, dar contează mult şi cui i le spui şi cum.

Toate drumurile vieţii sunt dificile, dar cel mai dificil rămâne cel neted.

Toate fiinţele să străduiesc să fie ceea ce sunt; numai omul luptă din răsputeri să fie ceea ce nu este.

Lucian Strochi