Nemţean, născut în Tarcăul Iulie Hălăucescu, la 23 octombrie 1947, Dumitru Bezem este un nume clasicizat, intrat definitiv în conştiinţa nemţenilor.

Consecvent cu formula sa plastică de-a lungul a peste 30 de ani de activitate plastică profesionistă – Dumitru Bezem a debutat la Iaşi în 1970 – pictorul a cunoscut destule satisfacţii, obţinând numeroase distincţii, dar şi o recunoaştere unanimă a publicului iubitor de artă, precum şi – lucru mai rar – a criticii.

Dumitru Bezem este un generos, un maestru al culorii şi mai puţin al compoziţiei. Lucru normal, pentru că pictorul nu este interesat de stratul filozofic sau simbolic al subiectului pictural, ci de complexul de senzaţii (evident sinestezice!) pe care culoarea le poate trezi în sufletul privitorului.

Prin urmare, Dumitru Bezem, în ciuda fizicului său viril, este un spirit „feminin”, delicat „ca o zambilă” –cum îl caracteriza o admiratoare la un vernisaj.

Dumitru Bezem reabilitează banalul, cenuşiul, derizoriul. Asemenea lui Eminescu, el se bucură de voluptatea aparentei „sărăcii”, pe care o va înnobila prin irizaţii subtile. Dacă la Eminescu cariul cântă în grindă, la Dumitru Bezem griul cântă cu rezonanţe de roşu permanent.

Dar spiritul feminin e bântuit de stihii celeste şi atunci, pentru o clipă, echilibrul tabloului se sparge, totul devine primejdios, ca într-o cascadă sau tornadă. Culori tari, violente sparg suprafaţa calmă a tabloului, îl sfâşie cu un cuţit de lumină.

Peste câteva clipe se declanşează liniştea după furtună: sufletul se poate retrage spre sine, spre un nou echilibru.

Îi privesc un tablou: pare a fi celebra descriere a lui Creangă (cea cu hornul vetrei cel humuit şi cu celebrele mâţe jucăuşe).

Dar mai e ceva: un albastru ceruleum ce coboară din Cezanne, un ocru care l-ar fi încântat şi pe Van Gogh, o seninătate ce descinde direct din Luchian.

Casele, bisericile, căpiţele, naturile statice îi poartă pecetea, chiar dacă pe moment ai crede că te recunoşti sau recunoşti (cândva, undeva) respectiva propunere, devenită provocare.

Dumitru Bezem este un pictor al umilului, metamorfozat în sublim prin forţa sa artistică. E ca şi cum un alchimist ar descoperi piatra filozofală, transformând apoi arama sau plumbul în aur.

Dumitru Bezem este un pictor care a descoperit piatra filozofală. Numai că el o va pisa mai departe în mojar pentru a obţine piatră vânătă. Dar oare Voroneţul nu are, în celebrul său albastru, şi puţin carbonat bazic de cupru?

Actuala expoziţie Dumitru Bezem de la Galeriile Lascăr Vorel din Piatra-Neamţ a fost vernisată vineri, 10 martie 2000, în prezenţa unui numeros şi generos public şi rămâne deschisă până în lina aprilie a.c..

Lucian Strochi

(ANTITEZE, nr.3/4, 2000,p.119)