Se scria mult, se publica mult, se citea mult. Ne învăţase cineva, un învăţător care venise o dată în locul doamnei Munteanu care era bolnavă, să ne facem „fişe la tot ce citim”.

Am notat de-a valma autori şi cărţi şi, mult mai târziu, am încercat să fac printre acele fişe o oarecare ordine, punându-le alfabetic, pe autori.

Titlurile mă ameţeau, semănau între ele, ca şi poeziile citite. Păreau toate scrise de aceeaşi mână şi de aceeaşi minte. Iată ce am citit în această perioadă, conform fişelor mele, pe care le-am păstrat până foarte târziu, după vremea studenţiei, cu tot soiul de adnotări, unele evident naive: Felix Aderca- Amiralul oceanului Cristofor Columb; Dumitru Almaş- Neculai Milescu Spătarul; Alexandru Andriţoiu- În Ţara Moţilor se face ziuă, Dragoste şi ură, Porţile de aur; Tudor Arghezi- 1907. Peizaje, Stihuri pestriţe, Cartea mea frumoasă, Versuri alese, Lume veche, lume nouă; Arthur Maria Arsene- Oamenii nu vor să moară; A.E. Baconsky- Poezii, Cântece de zi şi cântece de noapte, Fluxul memoriei, Dincolo de iarnă; Maria banuş- Versuri alese, Despre pământ, Ţie-ţi vorbesc, Americă!, La porţile raiului, Torentul; Eugen Barbu- Gloaba, Balonul e rotund, Tripleta de aur, Unsprezece, Groapa, Oaie şi a săi, Şoseaua Nordului; Vlaicu Bârna- Tulnice în munţi; Mihai Beniuc- Steaguri, În frunte comuniştii, Partidul m-a-nvăţat, Mărul de lângă drum, Trăinicie, Azimă, Poezii, Călător prin constelaţii, Inima bătrânului Vezuv, Cu un ceas mai devreme, Pe muchie de cuţit; Geo Bogza- Porţile Măreţiei, Şantierul de la Cumpăna apelor, Vestitoarea furtunii, Trei călătorii în inima ţării, Anii împotrivirii, Meridiane sovietice, Pagini contemporane 1944-1956; Ion Brad- Cincisutistul, Balada împuşcaţilor, Cântecele pământului natal, Orele cântatului cu copiii satului, Cu timpul meu; Marcel breslaşu- Cântec de leagăn al Doncăi, În târg la Iaşi 1917, Poezii; Teofil Buşecan- Mina din Vale; Eusebiu Camilar- Temelia, Pe drumurile belşugului, Povestiri de la focuri de tabără, Râpa Oarbei, Secerişul, Împărăţia soarelui, Poarta furtunilor, Stejarul din borzeşti, Cartea poreclelor, Valea Albă, Cărţile săgetătorului, Cel din urmă apostol; Nina Cassian- Nică fără frică, Vârstele anului, Dialogul vântului cu marea; Otilia Cazimir- Baba Iarna intr-n sat, Versuri; G. Călinescu- Bietul Ioanide; Ion Călugăru- Oţel şi pâine; Constantin Chiriţă- Cireşarii: Teroarea neagră, Castelul fetei în alb, Roata norocului, Aripi de zăpadă, Drum bun, cireşari! Întâlnirea;

Vladimir Colin- Soarele răsare în Deltă, În spatele frontului, Cormoranul pleacă pe mare, Pânzele vremii, Întoarcerea pescăruşului; Theodor Constantin- La miezul nopţii va cădea o stea, Fiul lui Monte Cristo; Dumitru Corbea- Pentru inima ce arde, Aşa am învăţat carte; Radu Cosaşu- Slăvim Republica Populară Română; Traian Coşovei- Uriaşul preludiu; Nicolae Deleanu – Nedeia din Poiana Miresei; Dan Deşliu- În numele vieţii, Minerii din Maramureş, Ceva mai greu; Mihu Dragomir- Stelele păcii, Tudor din Vladimiri, Războiul; Petre Dumitriu- Drum fără pulbare, Pasărea furtunii;Victor Eftimiu- O nuntă aristocratică, Poveste haiducească, Pe urmele zimbrului, Odă limbii române; Eugen Frunză- Sub steagul vieţii, Zile slăvite, Faţă-n faţă, Vă chem, Versuri alese, Oamenii înving; V. Em. Galan- Zorii robilor, Bărăgan, Vecinii, De la potop încoace; Alecu Ivan Ghilia- Cuscrii; Ion Gheorghe Pâine şi sare; Ion Horea- Poezii; Ion Istrati- Grâu înfrăţit, Trandafir de la Moldova, Din neagra ţărănie; Constantin Ignătescu- Mărgele de plumb, Moşia oamenilor slobozi, Vijelie-n sus pe Jii, Zilele învolburate; Nagy Istvan- La cea mai înaltă tensiune; Alexandru Jar- Interogatoriul; Eugen Jebeleanu- Poeme de pace şi luptă, În satul lui Sahia, Bălcescu, Cântecul pădurii tinere, Surâsul Hiroşimei, Oratoriul Eliberării; Nicolae Labiş- Primele iubiri, Puiul de cerb, Lupta cu inerţia; Remus Luca –Ana Nucului; I. Ludo- Domnul general guvernează, Gura de lup, Soluţia a patra; Petre Luscalov- Alarmă în munţi; Teodor Mazilu- Insectar de buzunar, Galeria palavragiilor, Bariera; Aurel Mihale- Ogoare noi, Floarea vieţii, Nopţi înfrigurate; Dumitru Mircea- Pâine albă, Un flăcău pe plac, Matca, povestiri; Francisc Munteanu- În oraşul de pe Mureş, Hotel Tristeţe, Statuile nu râd niciodată, Fericitul negustor, Cerul începe la etajul 3; Rusalin Mureşanu- Puiul de moţ, Coboară munţii; Vasile Nicorovici- În mina de cărbuni, 400 de zile în oraşul flăcărilor; Miron Radu Paraschivescu- Cântarea României, Laude; Ion Pas- Lanţuri, Trecut întunecat; Camil Petrescu- Turnul de fildeş, Mânuşile, Moartea pescăruşului, Un om între oameni; Cezar Petrescu- Ajun de revoluţie.1848, Vino şi vezi, Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de mâine, Însemnări de călător-reflexii de scriitor; Dumitru radu popescu- Fuga, Zilele săptămânii; Titus Popovici- Povestiri, Străinul, Setea; Veronica Porumbacu- Prietenii mei, Ilie Pintilie, Generaţia mea, Întreg şi parte; Marin Preda- Desfăşurarea, Moromeţii, Ferestre întunecate; Aurel Rău- Focuri sacre; Ion Marin Sadoveanu- Ion Sântu; Mihail Sadoveanu- Dumbrava minunată, Nada florilor-Amintirile unui pescar cu undiţa, Clonţ de fier, Cântece bătrâneşti, Nicoară Potcoavă, Mitrea Cocor, Aventură în lunca Dunării, Muncitori şi păstori; Petre Sălcudeanu- Cartierul muncitoresc; Pop Simion- Paralela 45%; Zaharia Stancu- Desculţ, Dulăii, Florile pământului, Însemnările şi amintirile unui ziarist: Sarea e dulce -I şi Cefe de taur -II, Poeme simple, Rădăcinile sunt amare; Ieronim Şerbu- Poveste de dragoste, Rădăcinile bucuriei, Izgonirea din rai; Nicolae Tăutu- Mândrie; Nicuţă Tănase- M-am făcut băiat mare, Muzicuţa cu schimbător, Derbedeii; Ionel Teodoreanu- La Medeleni, Prăvale-Baba, Uliţa copilăriei, Turnul Milenei, Fata din Zlataust, Lorelei, Secretul Anei Florentin, Hai diridam, Masa umbrelor, Bal mascat; Cicerone Theodorescu- Un cântec din uliţa noastră, Izvoare fermecate, Oameni şi dragoste; Radu Theodoru- Brazdă şi paloş; A.Toma- Cântecul vieţii; Radu Tudoran- Toate pântele sus!, Ultima poveste; Victor Tulbure- Laudă patriei, Eu nu ştiu că ştiu să cânt; Traian Uba- Flăcăul de pe tanc, Ora de istorie, Până dincolo de pădurea vieneză; Tiberiu Utan- Chemări; A. G. Vaida- Scântei în beznă, Micul patriot, Şcolarul roşu, Clocote; Dragoş Vicol- Roiul de aur, Se risipeşte negura, La poalele Ceahlăului, Huţulea, Valea fierului, Însemnări de călătorie prin Ţara de Sus; Petru Vintilă- Nepoţii lui Horia, Ciobanul care şi-a pierdut oile, Oraş de provincie, Eroul necunoscut, Steaua magilor, linia vieţii; Ion Vlasiu- Am plecat din sat; Violeta Zamfirescu- Inima omului, Iarba dragostei, Rodul pământului; Haralamb Zincă- Cazul R-16, Jurnal de front, Ultima toamnă, Urmele.

Nu mai reţin mare lucru din aceste cărţi, din unele doar grosimea lor dezarmantă (Clocote, Oţel şi pâine, Drum fără pulbere, Toate pânzele sus!, Rădăcinile sunt amare, Nicoară Potcoavă), din altele curiozităţi (forma versurilor din Surâsul Hiroşimei, ilustraţiile din Puiul de cerb, mă întrebam ce legătură era între soldatul sovietic şi puiul de cerb, dificultatea cuvintelor „marinăreşti” din Toate pânzele sus! şi mai ales din Bietul Ioanide, frumuseţea textelor lui Ionel Teodoreanu, singurul scriitor pe care l-am găsit în ediţii mai vechi, câteva titluri care mi se păreau foarte inspirate: Statuile nu râd niciodată, Cireşarii (tot ciclul), La cea mai înaltă tensiune, Fata din Zlataust, Dumbrava minunată, Nada Florilor).

Şi ilustraţiile coperţilor mă uimeau şi mă atrăgeau, le priveam minute întregi, aşa cum îmi apăreau ele în vitrina cu noutăţi a Bibliotecii municipale, am privit cred că mai bine de o jumătate de oră coperta de la Desculţ, coperta reprezenta două picioare goale, priveam picioarele, încercând să reţin orice detaliu, până şi unghiile, mă impresiona piciorul gol, mai ales că eu niciodată nu avusesem şansa să pot merge cu piciorul gol prin noroi, prin iarbă, prin praf, majoritatea cărţilor aveau desene realiste, oamenii erau reprezentaţi în „stil Muhina”, cu mânecile suflecate, privind încrezători undeva spre orizonturi nedefinite, spre un viitor luminos.

Lucrul care m-a impresionat cel mai mult în acea perioadă a fost moartea lui Labiş. Îmi plăcea enorm ca poet, citisem de nenumărate ori Moartea căprioarei, dar şi alte versuri pe care le reţinusem aproape fără voia mea, despre meşterul valah Manole, azi nume de fântână, despre ştrengarul Arthur, despre fulgerul globular care jucase precum moartea prin odaie, despre curcubeul deasupra sufletului, despre cel care îi înfige cuţitul până la os, despre cel ce râde de „gându-i bătăios”, am scris atunci câteva versuri: „…roţile tramvaiului mai trec hohotind / peste trupul poetului de 21 de ani …”, mi se părea absurd ca să moară cineva care mai avea atâtea de spus, începusem să cred că Labiş nu era decât o legendă, o aspiraţie, chiar numele săi franţuzesc sau franţuzit era o poreclă, La biche, doamne, dacă s-ar opri odată tramvaiul acela care trece mereu şi mereu peste trupul său, hohotind, aveam impresia că, dacă sonor s-ar opri acele roţi, trupul poetului ar fi salvat, ce nenorocire, cineva trebuia să fie de vină pentru moartea lui, chiar dacă ar fi Cerul însuşi.

(va urma)

Lucian Strochi