Ştefan Potop – Autoportret

Maxima zilei: Autoportretul său era atât de izbutit, încât încet-încet pictorul a început să semene foarte bine cu tabloul.

Atunci când natura face o eroare, îşi asigură evoluţia.

Atunci când o fiară îşi atacă prada, declară că aceasta era fără stăpân şi prin urmare i se cuvenea de drept, ca orice lucru găsit.

Atunci când te hotărăşti să faci o faptă, gândeşte-te că, făcând-o, anulezi altei fapte şansa de a fi.

Atunci când vorbeşti, gândeşte-te că uneori o singură silabă poate provoca o avalanşă.

Atunci când vrei să ştergi un geam şi nu reuşești, gândeşte-te că acesta are două feţe.

Au fost câţiva mari poeţi orbi, dar niciunul surd. Semn că ritmul se aude, nu se vede.

Au fost mai multe declaraţii de dragoste decât iubite sau iubiri.

Au mai înviat din morţi şi alţii în afară de Iisus, dar nu i-a băgat nimeni în seamă. Contează numai locul întâi…

Aureolele sfinţilor sunt flori culese de pe lună (din gândirea unui copil).

Aurul e într-adevăr nobil. Pus în pământ elimină toate impurităţile şi devine pur şi istoric, adică de 24 de carate.

Aurul e un metal mai înduioşat, mai moale decât inima multora.

Aurul nu poate înlocui credinţa, dar o poate influenţa decisiv.

Aut Caesar, aut nihil. Sau Cezar, sau nimic. Dar nu e rău nici să fii Augustus! E drept că Caesarul era un Borgia şi că otrăvirea era o ocupaţie de familie.

Autorul are nevoie de inspiraţie, iar textul de respiraţie.

Autorul poate fi şi narator, personaj, chiar cititor. Invers e mai greu, dar nu imposibil. Câte adaosuri nu am văzut eu şi pe Biblie!

Avatarul este amintirea trupului şi a sufletului despre sine, întrupată într-un om sau un animal.

Avea curajul leului, dar ca şi acesta, nu ştia să se exprime decât prin răget, sperând că celălalt va fugi de frică.

Avea darul vorbirii şi al orbirii (altora). A fost ales deputat şi chiar lider de grup parlamentar.

Avea idei incolore, inodore, insipide, deci indecente.