Când am fost întrebat pentru prima oară cum e oraşul în care locuiesc şi cum sunt împrejurimile, întrebarea mi-o pusese o fată, atunci când fusesem pentru prima dată la mare, o fată din Oltenia, din lunca Dunării, dintr-un sat din apropiere de Bechet, acolo unde Jiul se întâlneşte cu Dunărea, am realizat că îmi pregătisem îndelung răspunsul, adică aşteptasem ca odată şi odată să mă întrebe asta cineva, că ştiam destul de munte despre zona noastră, Valea Jiului, Valea Plângerii, Valea Bucuriei, cum încercase stângaci cineva, vreun reporter frenetic şi interesat să schimbe vechea denumire, ce venea dintr-o realitate tragică, repetată aproape anual, cu mineri captivi în subteran, cu morţi în explozii; în Vale orice copil poate să-ţi vorbească de gazul de mină ucigaş, amestec de praf de cărbune şi gaz metan care într-o proporţie anume devine un amestec exploziv, i-am spus fetei cu ochi de mure şi cu codiţe strâns şi elegant împletite în jurul capului ca o cunună, negre şi cosiţele, că Valea Jiului e cel mai frumos loc din lume sau, mai exact, din câte văzusem eu până atunci.

I-am vorbit despre munţi, îi urmăream figura uimită, buzele i se umeziseră, la fel şi ochii, şi-ar fi dorit să facă o excursie în Vale, să vadă măcar o dată munţii, pe care îi desenam în mintea ei, pedant, sigur, în cuvinte care nu admiteau replică, îi vorbeam de Parâng şi de cele trei vârfuri pe care le vedeai din oraş, Mândra, Cârja, Parângul Mare, munţii semănau uimitor cu cele trei piramide de la Gizeh, numai că aveau mereu alte culori, de la alb la vânăt, de la verde la albastru, de la cenuşiu la brun roşcat, fata mă asculta cu înfrigurare, de parcă i-aş fi spus un basm despre Celălalt Tărâm, eram de aceeaşi vârstă, dar, pentru că eu eram povestitorul, păream mult mai bătrân decât ea, ar fi vrut să mă întrebe ceva, dar nu îndrăznea să mă întrerupă, deschisese uşor gura, graţios, aşa cum numai copiii ştiu să o facă, iar eu îi vorbeam grăbit despre Parângul Mic-2074 m, Cârja-2405 m, Stoieniţa-2421 m, Gemănarea-2426 m, Parângul Mare-2519 m, Gruiul-2345 m, Pâcleşa-2335 m, Ieşul-2375 m, Coasta lui Rus-2301 m, Setea Mică-2278 m, Setea Mare-2365 m, Pleşcoaia-2250 m, Urdele-2228 m, Dengherul-2069 m, Mândra-2360 m, Păpuşa-2136 m, Cioara-2123 m, Galbenul-2137 m, Muşetoaia-2058 m, Mioara-2170 m, aveam o memorie fabuloasă, citisem undeva despre înălţimile astea şi i le recitam fetei ca pe o poezie prea bine ştiută şi recitată de zeci de ori, recitarea mea era şi una analitică, îi spuneam: vezi, sunt douăzeci de vârfuri de peste două mii de metri, din care unul de peste două mii cinci sute de metri, spuneam asta cu o mândrie neobişnuită, de parcă i-aş fi prezentat lista proprietăţilor mele, averile mele, contabil, pedant, trei vârfuri de peste două mii patru sute de metri, şase de peste două mii trei sute de metri, trei de peste două mii două sute, patru de peste două mii o sută de metri şi trei de peste două mii de metri, adică exact douăzeci, spuneam asta cu mândria unui funcţionar cu cotiere şi cu mânecuţe, cu precizia cu care i-aş fi prezentat Cotele apelor Dunării, numai că acolo era vorba de centimetri şi, în plus, acele cote se schimbau permanent, dar munţii rămâneau mereu la aceeaşi înălţime!

Citeam tot ce găseam despre munte, mă interesau în primul rând simbolurile, le culegeam ca pe fragi, adunându-le cu infinită grijă pe un pai, simboluri ce sugerau: o aglomerare gastronomică, un prânz pantagruelic, un gigantic corn al abundenţei, raiul, un lăcaş al ielelor, al vrăjitoarelor, un loc rău, bântuit, un loc al orgiilor, al luxurii, un loc malefic, o catedrală catolică, un templu hindus, un martor, un participant la un dialog dramatic, un martor al unui rapt istoric, teritorial, o personificare, urmată de o metamorfoză, o piramidă socială, iadul, un loc al energiilor negative, o gazdă, un erou istoric, civilizator, emblematic, soclul pentru o statuie, un adăpost, un zid de apărare, o poartă solară, o matrice, un centru al unui labirint, un colos, un punct de plecare pentru mitul lui Phoebus, locul de naştere al soarelui, un iniţiat, un ecou pentru un mesaj generos, un străjer de dimensiuni ciclopice, un vis de copil, un simbol semiheraldic, un meleag de păstori, o componentă esenţială a patriei, un spirit patern, tămăduitor, cădelniţi de izvoare, un altar de şoimi, un sălaş de sori, un hotar al marilor mistere, un semn de-a pururea putere, un împresurat de astre, un simbol al unei anonimităţi asumate, un depozitar al fondului etno-cultural al românilor, un decor de bal, o scenă pentru o idilă trecătoare, un paradox… social, un barometru sensibil pentru schimbarea anotimpurilor, o cotă tragică, un ideal absurd, un mormînt, un element de plan secund, un fundal, un simbol al vremelniciei, o biserică, o moşie, o casă, un Zgârâie-Cer, o scară rulantă, un loc sacru pentru întâlnirea cu Dumnezeu, o imagine a morţii, a descompunerii, locul ales de Dumnezeu care îi permite sufletului să se înalţe, un simbol al efemerităţii, o transhumanţă, un decor al unei scene erotice cu ritual casnic, o istorie exotică, un simbol şi loc al morţii, un focar al descompunerii, o lavă, o materie gânditoare, o amintire a unei alte lumi, un fel de fosilă geologică, un Lucifer megalitic, un ritm viu, o Vitală Histerie, un simbol ambivalent, al vieţii şi al morţii, un întreg univers, al gândului, al visului, al transcendentului, al timpurilor, spaţiilor şi mişcărilor hieratice, un generator de vrajă şi mister, leii roşii, o stea, o tâmplă, un voievod, locul unde i se dau lui Moise Tablele legii, un loc de refugiu pentru un Sfânt Francisc, o insulă a fericirii edenice, primare, nude, un atavism pentru femeie, un simbol al eternului feminin, o cetate, un loc de inspiraţie poetică şi muzicală, un simbol… burghez, amorf şi prin urmare monstruos, un altar de jertfă, un factor de magie, transformând obiectele, un catalizator, un timp malefic, un simbol al opresiunii, un monument comemorând jertfa absolută, un simbol al… fragilităţii, un însingurat, un gânditor, un loc al dragostei neîmplinite, poate şi datorită unei incompatibilităţi reale, un uriaş în rugăciune, un joc sonor, un generator de viaţă cosmică, un element heraldic, un decor mult prea îndepărtat, un prilej de competiţie sportivă sau erotică, un loc magic unde sunt posibile metamorfozele, un confesor, un taumaturg, o aventură interioară, dar şi o istorie condensată, un ideal, o amintire estivală dintr-un album cu poze, un scurt intermezzo, o posibilă istorie secretă, o realitate vie, o mamă absolută, un izvor al tuturor lucrurilor generând şi erosul, un generator de nemurire, Celălalt Tărâm, o străveche bibliotecă cu manuscrise, un iniţiat şi un predicator ce stabileşte legea şi etalonează celelalte valori, o chartă ce păstreză semnături de sânge, o memorie scrisă şi autentificată, întărită de sigilii, un depozitar de legende şi de zodii, o victimă posibilă a unei apocalipse, o proiecţie, o umbră a nopţii, o piramidă a somnului, o hipnoză afectând toate regnurile, atinse de o febră celestă, un îndrăgostit de propria-i imagine-simbol, un zeu, un simbol al morţii, un simbol al Meduzei, un labirint de oglinzi strâmbe, un refugiu, o ieşire din istorie, o intrare în mit, o redescoperire a unei Vârste de aur, un etalon al fiecărui lucru, un etalon al fiecărui lucru, martorul apariţiei unui mit, un simbol al iniţierii elitiste, unice, ca un act de pierdere a virginităţii, un poligon de încercare, o pistă de antrenament pentru iniţieri repetate, o despărţire, o dragoste eşuată, o speranţă, un teritoriu al iniţierii, prin sublimare, a tânărului, un depozitar de datini şi obiceiuri, o lume colorată, vie, un competitor cu omul într-o întrecere dreaptă, un solidar cu arta, un medicament alinând orice durere sau întristare, o formă, intrând chiar în alcătuirea fiinţei umane, adăpostul fiinţelor neobişnuite, sălaşul animalelor fantastice, heraldice, o istorie, o metaforă a cruzimii absolute, o piramidă sinistră, o imagine pură a demenţei dezlănţuite, un sfânt, un simbol al resurecţiei, un leş, un tron al iniţierii şi al miracolelor, o piatră vorbitoare, un simbol al vieţii, al fluidităţii şi al efemerului, un simbol al magiei generalizate, un simbol al solidarităţii, un atavism psihic, un simbol al fixităţii, o acoladă a pământului, un produs turistic, locul cinei de taină, dar şi al martiriului, cuibul vulturilor, lumină din lumină, muşchi de oţel, arc de triumf, un vindecător, pregătind neamuri viguroase, o instanţă morală, purificatoare şi regeneratoare, timp etern, lege morală, un loc mitic, o neagră cetate, un dom renascentist, refugiul speciilor aflate pe cale de dispariţie, o muzică pură, o vină suspendată, biblică, o piesă componentă a unui angrenaj monstruos, simbol al cuminţeniei, platitudinii, conformismului, adapabilităţii, lipsei de suferinţă autentică, o engramă a spiralei, un preot şi judecător suprem, o zeitate de necontestat, o clepsidră, o moarte care poate veni oricând, un olimp, un străjer de neclintit, un loc magic al întâlnirii soarelui cu planeta, un tipar absolut al eroului, un român, expresia directă a amorfului, un simbol politic, o muză, un loc divin, un loc al comiterii unei crime abominabile, dar şi locul de judecată al ei, un arhetip al lumii şi al cuvântului, un loc al îndoielii, un loc bântuit, un barometru moral, un simbol al speranţei, un uriaş magnet, un ucigaş, un aparat complicat, un strung carusel ce transformă trupurile şi sufletele adolescentine în pinioane strălucitoare, un metal, o preistorie, statornicie, legitimitate, aparteneţă la un areal geografic şi sufletesc, chiar înainte de a deveni unul lingvistic, o matriţă pentru monştri, un refugiu pentru o populaţie enigmatică, un păstrător al unor ritualuri ciudate, greu descifrabile, al unor fabule în imagini, cu morala implicită, un vulcan, un gheţar, un spaţiu al simţurilor turmentate, suavitate, fragilitate, sălbăticie, viaţă, loc ce trebuie să rămână necercetat de om, catalizator al relaţiilor interumane şi interregne, cuvânt, ideea de răceală, de frig absolut, când orice mişcare încetează, necomunicare, tribună de la care poţi rosti orice, teritoriul fantasticului, locul unde se realizează motivul dublului, un oraş, un frate, o fericire buimacă, larma sângelui, o oglindă fumegândă, un imens lac magic – toate aceste simboluri dispersate, contradictorii, antinomice şi antonimice, unificate însă prin aceeaşi febră.

Multe din aceste simboluri i le prezentam fetei de la câmpie, fetei din lunca Dunării cu mândria unui vânzător care ştia că marfa lui e cea mai bună, seara căzuse între noi şi atunci grăbit i-am spus doar în treacăt despre ceilalţi munţi ce străjuiau Valea Jiului şi se legau într-un fel cu munţii Parâng: munţii Şurianu, la nord, Munţii Retezat, prin ramura lor Tulişa, aflaţi la nord-vest de Parâng, munţii Vâlcanului ce delimitează Parângul la vest de râul Jiu, Munţii Căpăţânii situaţi la est, în continuarea culmii principale a Parângului, începând cu curmătura Olteţului şi munţii Lotrului, legaţi de Parâng prin culmea Poiana Muierii-Tărtărău.

A doua zi i-am vorbit despre legendele munţilor, despre fraţii uriaşi care s-au certat şi unul dintre ei a aruncat cu o stâncă după fratele său şi a retezat astfel vârful muntelui ce i se spune de atunci Retezat, de munţii Vâlcanului pe care eu îi numeam Munţii Vulcanului, mai ales că în Vale era o asemenea localitate, iar romanii aveau un zeu cu acest munte, nu avea nicio importanţă că muntele astfel rebotezat nu era vulcanic, ci format din şisturi cristaline, munte de încreţire, muntele Căpăţinii aducea Golgota la noi acasă, căci aflasem că Golgota înseamnă Căpăţână, că lotru înseamnă hoţ sau haiduc sau şi una şi alta şi dacă era aşa muntele trebuia să-i poarte numele, căci şi prin aceste locuri trebuie să fi fost lotri, dacă nu de oi, măcar de inimi simţitoare de fată mare.

Şi acum cred că, înconjurată de asemenea munţi, fiecare arătând altfel, Valea Jiului e unul din locurile cele mai pitoreşti din ţară.

(va urma)

Lucian Strochi