Recent, pe un canal privat al unei televiziuni la fel de private, am urmărit interviurile acordate postului de câţiva cetăţeni români aflaţi în tranziţie în Olanda.

Cu nonşalanţă, tinerii se…mărturiseau (mai exact, se lăudau). Furtişaguri, trafic de cocaină, prostituţie. Pentru fiecare din aceste fapte ar fi făcut frumoşi ani de puşcărie oriunde. Dar tinerilor nu le păsa: Când erau prinşi, erau trimişi în România cu…avionul. Reveneau, în Olanda sau în Germania, peste câteva luni, luând totul de la capăt.

Tot recent, vreo 40 de români s-au dat unguri şi au încercat să treacă, ilegal desigur, din Cehia în Austria. Au fost prinşi şi… trimişi în România cu autocarul (pe cheltuiala statului ceh!).

Să mai vorbim de bravii noştri eroi, daţi în urmărire prin Interpol? De catifelaţii şi ciocolatii noştri concetăţeni care fac ravagii prin Italia, prin Spania, prin Franţa, prin Belgia, prin Germania?

Oricum, aflaţi în luptă directă cu sportivii români, cu intelectualii români, cu politicienii români, cu acei minunaţi copii, cu premiile lor olimpice, suspectaţi de geniu, cu turistul român obişnuit, care vrea să vadă capodoperele Occidentului, pegra mai sus-amintită câştigă clar „partida” pentru „imaginea” României contemporane.

Ce e de făcut? În primul rând, cineva ar trebui să plătească pentru imaginea negativă a ţării. Cum? Simplu: prin ridicarea paşaportului pe câţiva ani, prin interzicerea pentru persoana în cauză să părăsească teritoriul României pe o perioadă dată, prin pedepsirea faptelor antisociale, penale, mult mai sever.

Aş vrea să cred că, acţionând energic, România va putea acţiona, la fel de energic, cerând Europei să se renunţe la „vizele” pentru români.

Altfel, tot ţiganii deghizaţi în „oameni de afaceri” sau „hartişti”, în „refugiaţi politici”(!?!), ne vor reprezenta permanent în străinătate.

Unii poate doresc acest lucru. Noi, sigur, nu…

Lucian Strochi
(REFORMATORUL, nr.60-61, 11/12 1997, p.9)