Maxima zilei: Când cauţi adevărul, sapi şi în nori, mulgi stelele şi îngheți nisipul.

Câmpu-i alb, oile negre; cinʼ le vede, nu le crede; cinʼ le paşte, le cunoşte. Ghici ce e? Cine să fie? Oile afumate, pârlite, înnegrite în urma unui incendiu la stână şi care sunt scoase iarna afară. Să fie altceva?

Când a aflat că bunicul şi tatăl său au murit în pat, a ales pe loc altă soluţie pentru dormit.

Când a descoperit echilibrul indiferent şi-a dat seama că de fapt a descoperit roata cu toate spiţele ei.

Când admiri răsăritul soarelui, gândeşte-te că acest soare şi apune. Şi, în plus, prea adesea răsăriturile seamănă cu apusurile.

Când ai ceva de împărţit, partea ta nu va trece de sută la sută.

Când ai o legătură convenabilă, sigur trenul în care te afli va întârzia exact cât să pierzi acea legătură.

Când am aflat că timpul este a patra dimensiune a spaţiului, am hotărât că lungimea, lăţimea şi înălţimea pot fi şi ele valori ale timpului.

Când aud de grup-ţintă, mă gândesc imediat la un pluton de execuţie.

Când cineva refuză cunoaşterea, ar trebui condamnat penal.

Când Dumnezeu a avut prima tentativă de sinucidere, a inventat omul.

Când e încolţit, până şi iepurele muşcă.

Când eram mic, credeam că maimuţa e un om cu patru mâini.

Când faci cuiva un bine, străduieşte-te să nu ştie nimeni acest lucru (şi în primul rând el!).

Când iubeşti, defectele unei femei apar drept rafinate, subtile, unice, supreme calităţi.

Când înfigi o cărămidă în mortar, nu te gândi la un zid sau la o construcţie, ci la eternitate.

Când îți moare un dușman, fii trist: vei fi de-acum nepermis de relaxat şi, deci, vulnerabil.

Când m-am îmbolnăvit de absolut, mi-am pierdut conştiinţa. După ce mi-am revenit, am încercat să epuizez doar domeniul posibilului.

Când mă analizez, mă accept; când mă compar, mă abţin.

Când mă mângâie o rază de soare, înţeleg că viteza luminii e reală doar în vid.

Lucian Strochi