Multă vreme s-a crezut că pamfletul este doar o specie literară; chiar dacă muzica oferise câteva exemple contrarii, impresia persista.

Cu atât mai surprinzătoare prezenţa pamfletului în plastică (cu excepţia pe care a constituit-o, evident, caricatura).

Grafica artistei bucureştene Ileana Ploscaru Panait este un amplu pamflet liric: expoziţia, grupată pe cale două teme principale (Femeia captivă şi Femeia, acest înger puţin cunoscut) constituie un superb şi agresiv elogiu adus frumuseţii feminine, eterne.

Nu este vorba doar de o colecţie de nuduri, ci de stări; interesează mai mult psihologia şi aproape deloc anatomia.

Aflată în rugăciune sau în poziţie fetală, femeie are o superbie de trestie şi o agerime de gazelă; caleidoscopice, petele de culoare sunt note muzicale într-o absolută muzică a sferelor.

Trupul femeii nu e acoperit de răni, ci de ochi; nimic senzual în aceste forme, unele ideale: putem vorbi în acest caz de o intelectualitate a nudului.

Tehnica rămâne cea a colajului, de obicei implicit. Rezolvarea e sinecdotică, realitatea nu poate fi percepută decât fragmentar, partea poate vorbi convingător despre întreg, restul e încă mister.

Liniile sunt uneori atât de fine, încât par o pânză de păianjen (Arachne, primul păianjen, nu a fost şi ea o femeie?).

O expoziţie de excepţie aflată în continuarea celor din Roma, Budapeste, Kanagawa (Japonia), Beijing sau Paris.

O şansă pentru publicul nemţean, răsfăţat în acest an cu câteva expoziţii-eveniment.

Lucian Strochi

(ASACHI, nr.20, p.7)