Maxima zilei: Cea mai egoistă operă literară este jurnalul. Autorul lui este omniscient, omniprezent, omnipotent, eu auctorial, erou, mesager, martor. Dacă rămân câteva pagini despre ceilalţi, acestea sunt necesare întru preamărirea autorului.

Cârtiţa crede că întunericul e lumină şi invers. Să aibă, măcar în parte, dreptate?

Câştigi de obicei nu când eşti tu mai bun, ci atunci când adversarul greşeşte mai mult decât tine.

Câtă trufie să crezi că Dumnezeu e făcut după chipul şi asemănarea ta. Xenofon avea dreptate când spunea că Dumnezeul boilor ar trebui să aibă coarne…

Câte limbi ştii, atâtea vieţi trăieşti.

Câte persoane există? Una singură: eu. Adică persoana care vorbeşte. Căci tu e persoana cu care vorbesc eu, el – persoana despre care vorbim tu şi eu, noi – adică tu şi eu, voi – adică tu şi altcineva fără mine şi ei – persoanele despre care vorbesc eu şi cu tine. (din gândirea unui elev egoist)

Câte umbre nu s-au îmbolnăvit de insolaţie…

Câteodată îţi doreşti, dintr-un sentiment de junglă, o oră de sălbăticie.

Câteodată şi timpul comun e pervers: inundă cu frunze uscate primăvara.

Câteodată totul e pierdut, inclusiv onoarea. Evident, nu mă gândesc la câmpul de bătaie.

Ce ai alege între o cărămidă şi o pâine?

Ce citate au fost cenzurate din cauză de cecitate!

Ce e real e iluzoriu. Ce e iluzoriu e real.

Ce e val, ca valul trece. Dacă nu e tsunami.

Ce lege îţi dă dreptul să numești capul cap şi coada coadă şi nu invers?

Ce muscă supărătoare e gloria şi cât de greu te poţi apăra de ea! Mai ales dacă nici nu vrei să te aperi!

Ce o fi însemnând „răspundere limitată”?

Ce se obține prin forţă va fi anulat prin forţă.

Cea mai fină epidermă o au batracienii. Nu degeaba numele latinesc al broaştei e rana.

Cea mai frumoasă pălărie, prinţe, e coroana…

Lucian Strochi