Liceul de artã „Victor Brauner”, Piatra Neamþ, corpul C gãzduieºte secþia de arte plastice

O expoziţie neobişnuită, Liceul de Artă din Piatra-Neamţ

Bine dirijaţi din umbră de profesorul lor, Gheorghe Cuciureanu, elevii din anul III (Bârsan Anca, Chifu Ramona, Gociu Carmen, Hârţan Georgiana, Rusu Gabriela, Sava Camelia, Udrişte Corina, Diaconescu Iulia) şi din anul IV (Bordea Alina, Ciurlea Raluca, Croitoru Carmen, Cojocaru Ana-Maria, Dăscălescu Mihaela, Năclad Georgeta, Tucanu Ana-Maria, Ţolea Ana, Ştefan Simona, Spulber Paula, Vetrilă Nadia, Murariu Alina şi Moscaliuc Veronica) au inundat literalmente sălile generosului spaţiu expoziţional cu zeci de lucrări de facturi extrem de diverse, de la cele „de clasă” până la adevărate opere de artă.

Fantezia debordantă, cromatica bine temperată, dar neacademică, buna stăpânire a liniei desenului, o sfidare discretă a modelelor(care, în cazul de faşă nu sunt tiranice, doar complice).

O agresivitate a vizualului tradus nu doar în arta plastică, ci şi în arta teatrală, în dans, în muzică, propunerile de design vestimentar – iată câteva din atuurile acestei expoziţii provocatoare din multe privinţe. (Cei care au fost de faţă la vernisaj, în număr record, ştiu la ce mă refer).

Aceşti tineri artişti, incontestabili, neofiliţi, nu sunt nişte neofiţi.

Palmaresul lor este deja convingător: în 1993 şi 1994 – expoziţii în Franţa, 1994 – Premiu la Concursul naţional de afişe „Lupta împotriva poluării”, 1995 – expoziţie de grup de imprimerie la Saint Georges, Franţa; Carmen Croitoru, Raluca Ciurlea, Simona Ştefan, Georgeta Naclad, Ana-Maria Tucanu, Nadia Vetrilă au ilustrat cartea „Des Merveilles: Monastères Roumains”, mai 1996.

Nu interesează, în această expoziţie, reuşitele (unele certe), poate nici numele care se (auto)propun, cât o anume stare de spirit.

O stare de spirit cu adevărat tinerească, agresivă, provocând partenerul, dar şi transformându-l.

Nu e lipsit de importanţă nici „amănuntul” că mai multe societăţi comerciale au lansat deja comenzi ferme tinerilor artişti.

Dar, poate, cea mai semnificativă este replica acestor artişti români (subliniez cuvântul) adresată tuturor acelora care îi consideră metalişti, satanişti, cosmopoliţi, rupţi de spiritul românesc etc.; o mare parte din lucrări sunt inspirate direct din arta populară românească, de la lingurile splendid „sculptate”, până la motivele geometrice (soarele, luna, roata, arborele vieţii) de pe iile pe care le mai găseşti azi doar prin muzee sau în lăzile de zestre.

O expoziţie care a propus şi impus o stare de spirit.

Iar o stare de spirit nu se poate povesti.

Lucian Strochi

(ASACHI, nr. 83, p.5)