Maxima zilei: Criticul de artă este un magician: îi determină pe mulți să vadă şi ceea ce nu se vede.

Credea că partid vine de la parte, aşa că nu s-a înscris în nici un partid, preferând să rămână un om întreg.

Credincios e cel care se roagă fără să ceară ceva şi fără să laude pe cineva. E drept că atunci ruga nu prea mai e rugă…

Credința ateilor se cere respectată şi nu subestimată. A nu crede în ceva e până la urmă o opţiune tragică, dar şi un exerciţiu existenţial.

Credinţa bigotului şi imaginaţia bolnavă a nebunului nu pot fi învinse de nimeni şi de nimic.

Credinţa poate muta şi munţii. A cui credinţă: a muntelui?

Credinţa sfredeleşte munţii, dar uneori nu reuşeşte să înţepe sau să atingă o inimă.

Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici. E adevărat. Dar nu şi în bucătărie şi în toaleta publică.

Creierul e cel mai răbdător organ.

Creierul lui are două emisfere: de nord şi de sud. Una e specializată în pinguini, cealaltă în urşi polari.

Creierul uman seamănă cu miezul de nucă. E adevărat, dar are doar două și nu patru emisfere.

Criticul care cedează tentaţiilor, nu mai e critic, ci geambaş.

Crocodilul plânge, nu de mila victimei, ci pentru că i-a fost excitat esofagul.

Cruciferele sunt plante credincioase. (din gândirea unui copil).

Cu cât abstracţiile sunt mai profunde, cu atât poartă nume mai concrete. Vezi: melc, coroană, rădăcină pătrată, inel, trunchi de piramidă. Precizez că e vorba doar de matematici.

Cu cât ai mai puţini prieteni, cu atât e mai bine. Îi poţi cunoște mai bine cu adevărat şi le poţi dedica mai mult timp.

Cu cât e mai păzită o cetate, cu atât e mai ușor de cucerit.

Cu cât faci mai mult calcule, cu atât rezultatul final e mai îndepărtat de cel aşteptat.

Cu cât îmi căutam mai mult arborele genealogic, cu atât dădeam de mlaştini şi de păduri.

Cu cât mai sus îţi e idealul, cu atât mai bine pentru toată lumea. Dacă reuşeşti, îţi bucuri prietenii şi oamenii de rând. Dacă nu reuşeşti, îţi bucuri duşmanii şi oamenii la rând.

Lucian Strochi