Aforisme – 30 octombrie 2015
Maxima zilei: Criticul de artă este un magician: îi determină pe mulți să vadă şi ceea ce nu se vede.
Credea că partid vine de la parte, aşa că nu s-a înscris în nici un partid, preferând să rămână un om întreg.
Credincios e cel care se roagă fără să ceară ceva şi fără să laude pe cineva. E drept că atunci ruga nu prea mai e rugă…
Credința ateilor se cere respectată şi nu subestimată. A nu crede în ceva e până la urmă o opţiune tragică, dar şi un exerciţiu existenţial.
Credinţa bigotului şi imaginaţia bolnavă a nebunului nu pot fi învinse de nimeni şi de nimic.
Credinţa poate muta şi munţii. A cui credinţă: a muntelui?
Credinţa sfredeleşte munţii, dar uneori nu reuşeşte să înţepe sau să atingă o inimă.
Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici. E adevărat. Dar nu şi în bucătărie şi în toaleta publică.
Creierul e cel mai răbdător organ.
Creierul lui are două emisfere: de nord şi de sud. Una e specializată în pinguini, cealaltă în urşi polari.
Creierul uman seamănă cu miezul de nucă. E adevărat, dar are doar două și nu patru emisfere.
Criticul care cedează tentaţiilor, nu mai e critic, ci geambaş.
Crocodilul plânge, nu de mila victimei, ci pentru că i-a fost excitat esofagul.
Cruciferele sunt plante credincioase. (din gândirea unui copil).
Cu cât abstracţiile sunt mai profunde, cu atât poartă nume mai concrete. Vezi: melc, coroană, rădăcină pătrată, inel, trunchi de piramidă. Precizez că e vorba doar de matematici.
Cu cât ai mai puţini prieteni, cu atât e mai bine. Îi poţi cunoște mai bine cu adevărat şi le poţi dedica mai mult timp.
Cu cât e mai păzită o cetate, cu atât e mai ușor de cucerit.
Cu cât faci mai mult calcule, cu atât rezultatul final e mai îndepărtat de cel aşteptat.
Cu cât îmi căutam mai mult arborele genealogic, cu atât dădeam de mlaştini şi de păduri.
Cu cât mai sus îţi e idealul, cu atât mai bine pentru toată lumea. Dacă reuşeşti, îţi bucuri prietenii şi oamenii de rând. Dacă nu reuşeşti, îţi bucuri duşmanii şi oamenii la rând.
Lucian Strochi