În intenţia autorului Laurenţiu Ulici, Dubla impostură. Eseuri s-ar dori o spovedanie a unui indecis. În realitate, a ieşit un „jurnal”, care, devenit public şi publicabil, e suspect. (Singurul jurnal obiectiv rămâne cel intim, prin subiectivismul său). Premisele de la care pleacă Laurenţiu Ulici sunt interesante: „Carevasăzică, sunt, ca apolitic, un impostor şi sunt, ca independent, la fel.” (p.7)

Cartea e structurată pe „cataracte”, prima secţiune –„Independentul” – ca fiinţă politică (observaţii de pe margini)” fiind cea a unui „martor”. Martorul e ziarist-comentator de politici (interne şi externe) glosând convingător şi fenomenologic acest golem (cucerire post-revoluţionară). Utilizând „bunul simţ ca paradox”, „apoliticul independent” devine „politic dependent”, deşi nu o recunoaşte (ceea ce nu e rău, nici bine, e paralel). A doua secţiune – „Apoliticul” – ca fiinţă culturală (mărturii din centru)” este partea substanţială a trilogiei, scriitorul simţindu-se printre scriitori în mediul său amniotic.

Curios sau nu, abia aici Ulici devine pamfletarul de temut, N. D. Cocea făcându-i loc unui Arghezi post-modern. Nu limbajul contează, ci intensitatea ideatică. Titlurile (sau subtitlurile) sunt superbe, ironice, livreşti, luând în răspăr lirica şi problematica socială de la narodnici la stânga franceză, cu adieri sămănătorist-poporaniste. „Unde ni sunt scriitorii?” ne trimite la Vlahuţă, „Sentimentul românesc al urii” poate fi decupat din Noica, „Ispita frivolităţii” e un comentariu sintagmatic la „Farmecul discret al burgheziei” al lui Bunuel, „Implicarea scriitorului” e o sintagmă extrasă dintr-un insectar celest (P.C.R), „O trezire în zori” aminteşte de Eminescu sau Bolintineanu, „Nevoia de limpezire” de Geo Dumitrescu ş.a.m.d.

Ultima secţiune e un jurnal literar dedicat creaţiei unor scriitori de (peste) graniţă: Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Petru Dumitriu, Pavel Chihaia, Paul Goma, Lucian Raicu, D. Ţepeneag, Mihai Botez, Bujor Nedelcovici, Basarab Nicolescu, Duşan Petrovici, Petru Popescu, Alexandru Papilian, Matei Vişniec, Vasile Gârneţ. Fişe de lectură, uneori incitante.

Lucian Strochi
(ASACHI, nr. 83, 03.1996, p.5)