Magarul – ilustratie de George Romila

M, m
MĂGARUL

De-am începe măcar
Descrierea unui măgar
De la urechi:
Sunt lungi şi perechi
Şi, cum vom vedea mai încolo,
A intervenit pentru ele chiar zeul Apollo,
Când a schimbat, ca pedeapsă, se înţelege,
Cu urechi de măgar, urechile unui rege
(Astfel completase fauna):
A schimbat, cât ai spune der die das,
Urechile regelui Midas,
Pentru că-şi arătase preferinţa
Şi aplaudase din toată fiinţa,
Pentru cântecul unui nai, în dauna
Muzicii sfinte din Delphi din templu.
Să mai dăm un exemplu:
Falca de măgar e vestită,
Chiar de Biblie cinstită;
Cu-un asemenea maxilar,
Adică o falcă de măgar,
Samson a ucis, să se ştie,
O mulţime de duşmani, se spune, o mie.
Chiar şi o copită
Este preţuită, sfinţită,
Căci nu poate fi atacată
Nici de apă otrăvită.
Ce să mai spun de spinare?
Hristos îşi făcuse triumfală intrare
În Ierusalim, pe un măgar călare…
Şi fără să ştim care-i pricina
Un măgar alb e călărit,
Din răsărit în asfinţit,
De nemuritori în China.
Doar în Egipt,
De călăreşti un măgar roşu eşti fript
Chiar dacă, – scrie în carte – ,
Îl călăreşti după moarte.
Pielea de măgar e purtătoare de taine:
Pentru ce-ar mai purta atunci alte haine?
Şi, vă mai spun o dată,
Capul de măgar ne arată
O fiinţă tare încăpăţânată;
Măgarul e demonul cu trei capete
Puse să scapete
Principii fundamentale:
Sulful, mercurul şi sarea
– Adică cele trei principii materiale –
Spun alchimiştii pietrei filosofale.
Şi alte isprăvi se mai leagă-n
Dreptul măgarului: purtase-n spinare
Cufărul ce-i servise lui Dionysos ca leagăn.
Şi, aşa cum istoria începe cu oul,
Măgarul înseamnă şi libidoul,
Adică, distinct,
Tot ce-i legat de instinct.
E profund, filosof… cam profan,
După cum ne spune Buridan.
Dar nimic violent, nimic asasin.
Măgarului i se mai spune asin.
Şi încă ceva: se spune că măgarul
Are noroc cu carul.

Lucian Strochi