Maxima zilei: Încerca să mă convingă o violoncelistă că instrumentul ei este cel mai uman dintre toate, întrucât sunetul violoncelului seamănă cel mai bine cu vocea umană. Aiurea. Sunt oameni care vorbesc precum o tobă sau un ţambal.

Înaintea unui scris frumos, prefer un gând corect.

Încă n-am înţeles prea bine metempsihoza: după moartea trupului meu, sufletul meu se poate întrupa în orice? Adică pot fi om, pasăre, peşte, copac, trandafir? Şi după aceea?

Încă nu m-am dumirit dacă iubita mea are spini sau ghimpi.

Încă nu s-a aflat ce jocuri joacă Dumnezeu.

Încă nu știu dacă Natura este Realitatea, Visul sau Coşmarul lui Dumnezeu.

Încă verdele îmi spune ceva neclar despre iubire…

Încearcă să devii anonim. Te vor descoperi mulţi prieteni.

Încearcă să uiţi binele făcut cuiva şi vei fi fericit.

Începe orice lucru cu entuziasm: se vor găsi destui care să (te) continue.

Încerc aceeaşi melancolie cu cea a frunzei. Dar mie pleoapa nu-mi cade, mâna se roagă, dar scrie poemul…

Încerca să mă convingă de faptul că raiul şi iadul sunt totuna. Am contrazis-o: nu mă puteam trăda, arătându-i că ştiu de mult timp acest lucru.

Închide ochii şi vei auzi mai bine.

Încondeierea ouălor este un obicei barbar, grefat pe un pretext religios. De obicei e invers.

Îndoieşte-te de o faptă înainte de a o comite şi după ce ai comis-o, nu şi în momentul comiterii ei.

Îndrăgostitul: te voi privi până când voi deveni privire.

Îngerul cântă, Diavolul încântă.

Însăşi căderea: darul divin ca orice plăcere refuzată de toţi.

Întâi e cauza şi apoi efectul. E adevărat, dar noi vedem întâi efectul şi apoi cauza.

Întâmplarea e singura fiară de care ar trebui să ne temem.

Lucian Strochi