Aforisme – 31 decembrie 2015

2015-12-31-aforisme-Maxima zilei: Napoleon era Împărat al Republicii Franceze, rege al Italiei şi… Sfântul Napoleon. Asta în trei ani. Dacă mai dura puţin ascensiunea sa, ar fi ajuns şi Ţar al tuturor Ruşilor, Împărat al Chinei, Şahinşah al Persiei şi Preşedinte al Americii.

N-am înţeles de ce e bine să fii în sânul lui Adam şi nu al Evei.

N-am înţeles de ce primejdia este semnalată şi semnalizată de două femure încrucişate. O femeie care stă picior peste picior e mai puţin expusă primejdiei decât una cu picioarele desfăcute.

N-am înţeles de ce trebuie să-i întâmpinăm pe extratereştri cu pistoale şi alte arme de foc. În primul rând ei ar putea veni la noi din curiozitate, din prietenie… Şi, oricum, există şi alte mijloace mai paşnice de exterminare: viruşii, de exemplu…

N-am înţeles niciodată de ce a se naşte e un verb la diateza reflexivă și nu pasivă. În fond ziua de naştere a cuiva e ziua de sărbătoare a mamei aceluia; ziua eliberării.

N-am înţeles niciodată de ce indispensabilii sunt indispensabili şi chiloții nu.

N-am stat nicicând sub subțioara spaimei

N-am ştiut niciodată care e adevăratul capăt al funiei.

N-am ştiut niciodată dacă e galben de rachiu sau de ranchiună.

N-am zidit o casă, n-am sădit un pom, n-am născut un copil. Cu toate astea m-am descurcat destul de bine – zise femeia, sorbind gânditoare o cupă de şampanie.

Naratorul este omniscient, omniprezent şi omnivor. (din gândirea unui elev).

Naşterea e primul rău necesar pe care îl întâlneşti într-o viaţă.

Natura e numai ochi. Ne-a trebui destul timp să înţelegem asta.

Natura evoluează prin erori şi încercări repetate.

Natura ne farmecă prin suma de imperfecţiuni din care este alcătuită.

Natura nu e niciodată agresivă, dar nici inertă, răspunzând prompt oricărei provocări.

Natura nu face nimic incorect, dar destule lucruri indecente.

Natura realizează numai capodopere. Pentru că e genială şi nu doar talentată.

Ne dăm seama de valoarea unui lucru abia după ce acesta dispare, în funcţie de golul pe care acesta îl lasă.

Ne hrănim cu toţii din trupul ambiguităţii.

Lucian Strochi