Maxima zilei: Nu da fiecăruia ce i se cuvine. Vei stârni un val de nemulţumiri. Fii arbitrar şi vei fi respectat. Toţi vor crede că ai făcut premierea după niște criterii ascunse…

Nu de argumente duc lipsă, ci de bani sau de soldaţi pentru a vă convinge.

Nu de moarte mă cutremur / Ci de veşnicia ei. Iată două versuri geniale şi ridicole în acelaşi timp.

Nu e adevărat că o operă de artă e un copil pentru creatorul său şi asta din mai multe motive. În primul rând există copii naturali,  din flori, înfiaţi, vitregi. În al doilea rând, artistul trebuie să-şi urască sau să-i fie indiferentă ultima operă, pentru a merge mai departe. În al treilea rând, o operă de artă nu trebuie înţărcată.

Nu e fulger fără ploaie. Nici trăsnet fără fulger.

Nu era învingător, dar era convingător.

Nu eşti om dacă nu ai înălţat o casă, n-ai crescut un copil,  n-ai sădit un pom. Şi dacă nu ai măcar o sută de mii de euro în bancă, un yaht şi două amante.

Nu există adevăr religios.

Nu există crimă perfectă pentru că nu există asasin perfect şi mai ales victimă perfectă.

Nu există culori, ci nuanţe. Se spune că roşul are peste şase sute de mii de nuanţe. la fel și verdele sau albastrul.

Nu există două drepte paralele care să nu se întâlnească la un moment dat. Chiar iluzoriu.

Nu există fragmente, ci doar particule.

Nu există imagine care să nu poată fi trucată. Uneori chiar fără voia cuiva.

Nu există întuneric absolut, aşa cum nu există lumină absolută.

Nu există limbi, ci doar limbaje.

Nu există moralitate în artă. E ca şi cum ai cere naturii să fie castă.

Nu există nicio relaţie între valoarea unei poezii şi numărul de figuri de stil folosite.

Nu există o problemă cu mai multe soluţii, ci mai multe probleme care au o soluție unică. Reciproca e valabilă.

Nu există o singură cărare spre vârful muntelui.

Nu există oameni sănătoşi, ci doar insuficient investigaţi. Culmea, adesea şi reciproca e valabilă.

Lucian Strochi