Paunul – ilustratie de George Romila

P, p
PĂUNUL
Ce să vă spun
Despre păun?
Mai întâi că Erimona,
Frumoasă ca anemona,
Castă,
Ca o floare albastră,
A fost violată
De Adonis,
Cel frumos ca un vis,
La îndemnul Herei,
În puterea serii
Şi apoi transformată,
Pe dată,
Într-un păun…
Păunul cunoaşte, a timpului, scara:
Penele se fanează toamna
Şi cresc primăvara…
Este pasărea Herei, Doamna
Cerului şi, din lumine,
Dumnezeu l-a creat
Oglindă-a esenţei divine,
Spirit curat,
Căruia i-a arătat
Propriul chip, învierea.
Păunului i s-a picurat,
Strălucitoare,
Ca de aur curat,
Câţiva stropi de sudoare,
Din care s-au zămislit, sub soare,
Celelalte făpturi muritoare.
Carnea păunul nu e atinsă
Şi prinsă
De putreziciuni.
Ca o altă lume între lumi,
Privind mereu peste noi, spre marginea zării,
Păunul e simbolul vigilenţei şi al contemplării…

Lucian Strochi