Maxima zilei: Oamenii aud numai ce vor să audă, văd numai ceea ce vor să vadă, pipăie numai ce vor să pipăie, gustă numai ce vor ei să guste. Cu mirosul e mai greu, dar te pot convinge că orice floare are un parfum şi că orice femeie e o floare.

Oamenii au adesea mai multe prenume, dar un singur nume. Şi, dacă e femeie, de multe ori renunţă şi la acesta…

Oamenii au simțul gregar şi comun, al normalității extrem de dezvoltat. De aceea nu acceptă spânii, ceacârii, ciungii, ologii, în general orice handicapat. Pe asta se bazează cerșetorii atunci când îşi etalează infirmităţile. Nu mila creştină, ci spaima de a nu ajunge la fel cu cerşetorul îi determină pe oameni să dea de pomană.

Oamenii care gândesc prea mult sau prea puţin sunt cei mai periculoși.

Oamenii de afaceri dau nume la bănci, mine, întreprinderi, fundaţii. Oamenii mari dau nume doar la străzi şi biblioteci.

Oamenii iubesc mult metalele: vorbesc de epoca de aur, de bronz, dar de fapt îi interesează doar metalul scump, ştanţat sub formă de monedă…

Oamenii mari nu realizează că şi noi îi privim cu acelaşi interes şi că facem şi cu ei experiențe interesante (din gândirea unui copil)

Oamenii nu sunt consecvenţi cu apriorismele: acceptă că e firesc ca un om să fie în acelaşi spaţiu în timpuri diferite, dar declară că e imposibil să fii ubicuu.

Oamenii se visează fluturi, dar niciodată omizi.

Oamenii sunt atât de infatuaţi, încât încep frazele cu o conclusivă: deci.

Oamenii sunt atât de limitați. De exemplu,  n-am înţeles niciodată de ce un cui trebuie bătut în lemn sau în perete şi nu într-o oglindă.

Oamenii sunt atât de perverşi, încât au pervertit până şi natura: mulsul electric al vacilor se face într-un ritm egal, identic cu ritmul lor cardiac.

Oamenii vorbesc în şoaptă în prezenţa unui muribund din două motive: să nu li se audă pretenţiile de moştenitori şi bârfele,  şi pentru că au aflat că auzul e ultimul dintre simţuri care ne părăseşte.

Oare câte Evanghelii există? Şi cine le-a scris? Şi cine le-a citit? Şi cine le-a trăit?

Oare ce vede Dumnezeu când se priveşte în oglindă?

Oare cum ar arăta Dumnezeu în delir sau în comă?

Oare cum ar arăta un templu al necredinţei? Ce sfinţi sau zei l-ar apăra?

Oare cum îl cheamă pe adjunctul lui Dumnezeu?

Oare cum s-o fi numind Zeul întâmplării?

Oare Dumnezeu ar fi scăpat de Inchiziţie?

Lucian Strochi