Python – ilustratie de George Romila

P,p
PYTHON

Dupa potopul lui Deucalion,
Din namolul depus,
Într-un straniu si maret apus,
Geea l-a faurit pe Python.
Era un sarpe monstruos,
Semana c-un dragon;
Pazea, cum pazeste câinele casa,
Crevasa
Deasupra careia a fost întemeiat
Un sanctuar oracular,
Cel de la Delphi.
(Dupa scandinavi, acolo lucrasera si elfii).
Geloasa, acida,
Când Leto ramasese însarcinata cu Apollo,
Hera l-a trimis pe Python acolo,
S-o ucida;
Dar Apollo l-a atacat,
Tragând ca getii,
În cerul înnourat,
Si l-a doborât cu dreptatea sagetii…
Dupa ce l-a ucis, din piele a facut un trepied,
Cu picioare subtiri, ca cele de ied,
Pe care împreuna,
Ca o cununa,
Cu preoti si Pythia
Se asezau sa-si rosteasca oracole
Si-atâtea alte miracole.
Python avea profetice puteri
Si asta nu de azi, nu de ieri;
Numai lui, nefericitul
Nu si-a ghicit sfârsitul…
Din al visul constructor,
Pitonul a ajuns constrictor:
Pitonul reticulat
Ce are pe lung, nu pe lat
Zece metri curat.

Lucian Strochi