Quies ilustratie de George Romila

Q,q
QUIES

În ultimul timp, destul de des
Ma gândesc la zeita Quies.
Aduce pentru romani
De mii de ani
Pacea si linistea conjugala.
Nu are o aparitie triumfala:
Sta mai mult ascunsa retrasa
Ca un sarpe de casa.
Era, se zice, în doliu
Când a stârnit gâstele din Capitoliu.
Si, cum spune taica,
Ea a îmblânzit lupoaica
Ce-a hranit cu lapte matern
Într-un mit etern
Doi copii ce trebuiau poate sa moara…
Si, tot asa, ca-ntr-o doara
Acolo, în ceruri, de sus
A stârnit vulturii spre Romulus
De-a întemeiat mândra cetate
De-o etate
Cu începuturile lumii…
Si mai spun unii
Cu mult temei
Ca a domesticit câinele din Pompei.
Si mai e de spus
Ca a fost sotia lui Ianus
Pâna si-a dat seama ca are doua fete.
Are priviri istete
Si nici nu stiu daca e un singur animal:
Uneori e centaur sau cal
Alteori, prin martie, când se petrec
Noi flori
Si fiori,
Se preschimba-n berbec.
Poate lua orice forma
De la elefant la licorna.
În livada tot mai des
Ca-ntr-un eres
Visez la zeita–lup
Cea plina de mistere, dar fara de trup
Quies.

Lucian Strochi